WHY AM I ALONE?

45

      Jimin și-a aruncat geaca frustrat pe undeva prin cameră. Devine din ce în ce mai rău și era conștient de acest lucru, însă nu știa ce ar putea să facă pentru a putea îmbunătații lucrurile.

      A dat uitării acestui gând atunci când un ciocănit puternic se aude prin tot apartamentul. Până și pisica, care dormea liniștită, s-a speriat, imediat fugind către ușă.

      Prima dată și-a luat geaca de pe jos și a așezat-o în cuier, apoi s-a dus către ușă, deja știind cine a venit.

      "Bună." spune răgușit brunetul, privindu-l atent pe blond după ce acesta îi deschise.

      "Intră." i-a spus Jimin, lăsându-l pe acesta să intre în apartament.

      Când voia să de îndepărteze, brunetul l-a prins de încheietură, trăgându-l aproape de el, sărutându-i buzele roșiatice.

      "Așa îmi place să fiu salutat de tine. Poate vei ține minte." i-a șoptit ușor, mici fiori traversându-i blondului prin corp.

      Acesta a dat doar rapid din cap, apoi s-a îndepărtat rușinat, făcându-l pe Yoongi să râdă. Văzând pisica la picioarele sale, acesta a luat-o în brațele sale, ducând-o în living, unde îl găsii pe Jimin cu mai multe haine în brațe.

      "M-Mă duc să mă schimb..."

      "De abia ai ajuns? Unde ai fost?" a întrebat curios acesta, așezându-se pe canapea, începând să mângâie ușor animalul din brațele sale.

      "Am avut c-ceva de rezolvat." a răspuns acesta, înainte să intre, unde presupune Yoongi, că este baia.

      Imediat după, blondul revine, îmbrăcat doar într-un tricou alb și o pereche de pantaloni gri.

      "Am doar o pereche de pantaloni care cred că ți-e bună, hyung..."

      "Pot sta și fără tricou. E încă cald." a răspuns acesta, așezând cu grijă animalul adormit pe canapea, apropiindu-se de Jimin, căruia îi sărută obrazul.

      Jimin roși imediat, însă adora acest sentiment. Așa că atunci când yoongi voia să se îndepărteze, Jimin l-a tras înapoi de tricou spre el.

      Yoongi a râs ușor, înconjurându-i talia cu brațul său, lăsându-și capul pe al blondului.

      "Toată seara asta sunt al tău, nu plec nicăieri, okay?" i-a șoptit ușor în ureche, sărutându-i fruntea.

      Jimin doar a dat din cap, lăsându-și capul pe pieptul brunetului, în timp ce acesta continua să-i sărute fruntea.

      "Yoongi?"

      "Hm?"

      Obrajii blondului erau roșii. Foarte roșii. Tot ce putea să facă Yoongi în acel moment a fost să îi sărute. Adora felul în care cel tânăr roșea doar când făceau contac vizual. Jimin era prea drăguț.

      "Cred că te iubesc."

      Yoongi s-a uitat confuz o secundă, până când a simțit buzele moi ale lui Jimin pe ale sale. A zâmbit surprins de gestul celui mai tânăr, imediat înconjurându-i talia cu ambele brațe.

      După minute bune s-au despărțit din cauza lipsei de oxigen, însă au rămas în aceeași poziție. Cât mai aproape de corpul celuilalt.

      "Sari." a șoptit brunetul în urechea lui Jimin, acesta făcând ce i se spune. Yoongi l-a prin de picioare, imediat înconjurându-și bazinul cu ele, Jimin simțind că devine din ce în ce mai roșu.

      Un mic geamăt a părăsit buzele blondului când a simțit o mică durere, aceasta venind la la Yoongi, care îi mușcase gâtul puternic.

      "Y-Yoongi... d-doar-a-ah!"

      Tânărul nu apucase să se plângă de durere, căci brunetul iar îl mușcase, și iar, și iar, și iar.

      Dar ce putea face Yoongi? Nu este vina lui pentru că tânărul este irezistibil.

      "Yoon-Yoongi." a reușit acesta să spună, fără să geamă sau să plângă.

      "Da, Jimin?"

      "Vreau..." începe acesta, dar ezită pe urmă.

      "Ce vrei, iubitule?"

      Blondul doar i-a înconjurat gâtul cu brațele sale, lipindu-și buzele de urechea lui, înainte să îi șoptească încet.

      "Vreau să o facem."

a/n:

în primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru 10k, cred că dintre toate cărțile, aceasta a ajuns la un număr mare de vizualizări într-un timp foarte scurt, deoarece este postată de doar două luni.

în al doilea rând, știu că am fost cam absentă și vreau să spun că voi fi și în continuare. nu vreau să credeți că vreau să mă plâng sau ceva și știu că pe majoritate nici nu-i interesează, însă în ultimul timp am început să mă simt din ce în ce mai prost, și fizic și psihic. am dureri de cap continue de aproape 3 săptămâni, poftă de mâncare mult prea scăzută, lipsă de energie și insomnie, și nu numai. am încercat să fac lucruri care odată mă ajutau să mă bucur, ca de exemplu: scrisul, însă până la urmă și acesta a devenit un stres pentru mine... iar din cauza asta nu voi mai posta atât de des cât o făceam, cel puțin, până reușesc să îmi revin.

sunt încă la jumătatea capitolului 3 din his majesty și the broken hearts club, la începutul capitolului 2 din talk is overrated și writing's on the wall și nici nu mai menționez de lucrările din ciorne pe care am zis că le voi republica când termin acest an.

chiar îmi pare rău că fac acest lucru, însă simt că voi ceda curând.

mulțumesc pentru înțelegere.