WHY AM I ALONE?

91

      Blondul a intrat grăbit în casă, simțind că dacă va mai sta mult afară, va ajunge să înghețe cu totul. La intrare a strănutat puternic, simțind cum se încălzește.

      "Haewon?" a strigat după ce s-a descălțat. De obicei, bruneta îl întâmpina la ușă imediat cum ajungea de la muncă și l-ar fi întrebat dacă ziua lui a fost în regulă. Dar unde era Haewon acum?

      S-a îndreptat către sufragerie, crezând că aceasta probabil s-ar fi uitat la ceva la televizor, apoi a adormit, însă bruneta nu era nici acolo. S-a dus în cameră, însă și această cameră era goală. Apoi bucătăria, la fel de pustie.

      "Dacă pleca cred că îmi spunea..." se gândește acesta cu voce tare, dându-și jos sacoul. Imediat după asta, a auzit căteva sunete din baie și atunci a realizat ce se întâmplă.

      A fugit rapid către baie, numai ca să dea de imaginea brunetei stând pe gresia rece a baiei, cu mâinile pe burtă, plângând. Namjoon s-a panicat și a fugit către ea, încercând să o ridice, însă imediat bruneta s-a dat la o parte, vomitând iar, pe urmă începând să plângă și mai tare.

      Acesta s-a așezat lângă ea, străgând-o ușor în brațe, în timp ce îi mângâia ușor capul, încercând să o liniștească.

      "De câte ori s-a întâmplat?" a șoptit Namjoon curios, după ce aceasta s-a liniștit. Cel mai probabil obosită, aceasta și-a ridicat palma în aer, dându-i de înțeles acestuia că se întâmplase de cinci ori.

      "Doar acum?" a întrebat în continuare, bruneta dezaprobând.

      "S-S... S-a î-întâ-âmplat... și de... dimineață... și-și la prânz..." a spus aceasta printre plânsete, simțind din nou aceeași greață de mai devreme.

      Namjoon a oftat supărat și a luat-o pe aceasta de pe jos, a așezat-o ușor pe pat, încălțând-o și punând ceva gros pe ea.

      "C-Ce faci, Namjoon?" întreabă acesta, încercând să nu vomite iar.

      "Nu te pot lăsa așa, mergem la urgențe." a spus acesta, îmbrăcându-se, luând-o iar pe aceasta în brațe.

ㅡ

      Jungkook și-a deschis ochii leneș, căscând larg. A auzit un chicotit și un oftat, apoi s-a uitat în jur, dând de Taehyung și fratele său, stând unul lângă altul.

      Puțin confuz, acesta a stat puțin să proceseze ce se întâmplase, iar apoi și-a amintit de un anumit 'cuplu'.

      "Hyung! Cine e Haneul!?" a strigat acesta confuz, ridicându-se rapid de pe pat, ceea ce nu a fost cea mai bună alegere, căci îl luase amețeala. Taehyung, obișnuit, de gesturile iubitului său, s-a ridicat rapid, prinzându-l la timp. Jungkook s-a uitat la el, văzându-l supărat, dar i-a făcut cu ochiul, asta amuzându-l pe cel mare.

      Junghyun a oftat zgomotos, privindu-i pe cei doi. Chiar dacă erau gălăgioși și ciudațiㅡerau fericiți. Iar pentru el, era destul.

      Jungkook s-a așezat lângă el, privindu-l zâmbind. Junghyun a început să râdă, încercându-l să-l facă să se uite în altă parte, dar bineînțeles că nu reușea.

      "Bine, Haneul e un asistent."

      "De ce ești sec? Sau trebuia eu să fiu mai explicit? Știi, când întreb cine era o anumită persoană, mă refer când o să aveți nuntă." explică acesta, gesticulând.

      Junghyun doar oftează, iar, iar Taehyung râde de comportamentul iubitului său.

      "Haide, frate, spune-mi. Vreau să știu de când ieșiㅡ"

      "Jungkook, nu suntem împreună." îi taie acesta vorba din gură, Jungkook privindu-l confuz.

      "Vrei să-l întreb eu dacă vreți să fiți?" întreabă acesta, Taehyung izbucnind în râs.

      "De parcă ai fi în stare."

      "Corect... Vrei să-l pun pe Taehyung să facă asta?"

      "Nu."

      "Aaah, m-am prins. Vrei tu să-l întrebi azi." își spune șatenul, Junghyun dându-și ochii peste cap.

      "Jungkook, nu voi avea o relație cu Haneul. În regulă, termină." spune acesta obosit, lăsându-se pe spate.

      "De ce nu?! Am crezut crezut că îl placi..." spune șatenul supărat, Taehyung luându-l de mână.

      "Îl plac..."

      "El nu te place? Ca dacă e din cauza astaㅡ"

      "Și el mă place." îi taie acesta din nou vorba din gură, ridicându-se în fund, deoarece nu mai găsea o poziție confortabilă.

      "Și atunci de ce nu?!" strigă frustrat cel mic.

      "Jungkook, gura! Am zis odată nu și nu rămâne!" strigă Junghyun la el, făcându-l să tresară și tot odată să se simtă prost.

      "Nu trebuie să urlii la mine în numele lui Dumnezeu, doar am încercat să te ajut! Mereu ai foat așa cu mine! Când încercam să te ajut mereu mă respingeai, ce ți-am făcut de mă urăști?!" strigă și mai tare șatenul, de la ușa auzindu-se câțiva asistenți care au auzit de pe hol cearta. "Știi ceva? Descurcă-te singur! Ugh, te urăsc atât de tare!" strigă și mai tare cu lacrimi în ochi, ca mai apoi să fugă.

      "Jungkook!" strigă Taehyung după el, dar acesta nu s-a oprit. "Scuză-l, hyung... și tu știi cum e..." spune panicat blondul, luându-și hainele.

      "Lasă-mă pe mine. Fugi după el."

a/n:
deci.
am mai spus asta și o mai spun încă odată.
sunt în depresie.
mi-am stricat laptopul ca ultima tâmpită handicapată care sunt și eu fără laptop NU SUNT NIMIC BĂGAMIAȘPULA
AM TOT ACOLO FOR FUCKS SAKE
DE LA POZE, LA COPERȚI, LA DOCUMENTE, LA CĂRȚILE DE PE WATTPAD ȘI PÂNĂ ȘI LA TEMA MEA DE VACANȚĂ
de deschis, se deschide (?) gen face sunetul ăla care îl face când se deschide, deci probabil are ceva placa video SAU SPER SĂ FIE ATÂT
ugh mă urăsc atât de tare
și da
de aia n-am scris
pentru că sunt ultima cretină
mulțumesc pentru timpul acordat.