WHY AM I ALONE?

43[M]

      "T-Tae s-staㅡ" însă Jungkook nu a terminat de protestat, căci blondul și-a lipit buzele de ale sale.

      Jimin i-a spus lui Jungkook că va veni după el, dar nu i-a spus și unde îl va duce, așa că Jungkook s-a trezit fix în fața apartamentului său cu un Taehyung nerăbdător după ușă.

      "Uite ce i-ai făcut lui tati." șoptește răgușit blondul în urechea șatenului, luându-i mâna dreaptă și așezând-o pe pantalonii săi.

      Jungkook roșii imediat și scăpă un mic geamăt atunci când mâinile lui Taehyung începuseră să îi maseze ușor fundul.

      "T-T-Ta-ae... e-e..." vorbele iar i-au fost furate de buzele lui Taehyung peste ale sale.

      Cel mare l-a ridicat pe șaten și apoi l-a lipit de perete, asta ajutându-l să ajungă mai ușor la gâtul său. Buzele calde pe pielea rece a gâtului lui Jungkook îi trimiteau micuțului doar fiori. Fiori de plăcere și frică.

      "Ți-am zis să nu te mai joci așa cu tati, că nu va ieși bine niciodată?" a șoptit blondul din nou, mâinile sale ajungând pe sub tricoul negru al șatenului.

      "I-Iartă-tă-mă t-tati..." se plânse acesta, strângându-i tricoul blondului în pumnii săi. "O-O s-să fiu un bă-băiat cuminte... p-promit..." continuă, lăsându-și capul pe umărul său. "T-Te rog... lasă-mă... Tae, îmi e frică."

      Atunci Taehyung și-a deschis ochii, văzându-l pe Jungkook tremurând din fiecare încheietură și mii de lacrimi umezindu-i tricoul.

      "T-Tata, nu... nu voi mai face asta... promit, promit, promit, promit... t-te rog... nu-nu mă mai lovii..." începuse Jungkook să țipe, făcându-l pe Taehyung și mai îngrijorat.

      "Jungkook. Jungkook, e în regulă acum."

      Cel mare l-a luat în brațe, așezându-se pe canapea, pe cel mic punându-l în poala sa. Jungkook nu se oprea din tremurat, iar imaginea asta îi dădeau doar fiori lui Taehyung.

      Blondul l-a strâns mai tare la pieptul său pe șaten, atunci când acesta a început să spune în continuu "îmi pare rău, dar nu mă mai lovii, tata." Știa că orice ar face acum ca să îl liniștească pe șaten, nu va reuși să scoată vreun cuvânt legat de această criză, așa că trebuia să afle de la altcineva.

ㅡ

GUCCISHIT

ㅡ

imparkjimin

EU
|jimin
|renunț la pariu

IMPARKJIMIN
|DOAMNE CE BINE
|dar cum de te-ai răzgândit?

EU
|de ce jungkook continuă să-și ceară scuze tatălui său?

IMPARKJIMIN
|...
|deci ai aflat...

EU
|nu, nu am aflat nimic
|ce se întâmplă?

IMPARKJIMIN
|nici eu nu știu, tae...
|când jungkook a venit prima dată aici
|când mama și fratele său l-au făcut să stea cu mine
|îl auzeam în fiecare noapte plângând
|prima dată am crezut că doar îi e dor de busan și de prietenii săi
|dar am încercat să-l liniștesc
|și îl auzeam doar spunând "scuze"
|nu am reușit să scot nimic de la el
|iar junghyun nu vrea să-mi spune nimic
|din cauză că e vorba de unchiul meu
|dar poate ție îți va spune...
|adică, jungkook e iubitul tău până la urmă
|dar acum ai grijă de el
|te rog

a/n:
ce să fac dacă mă doare și urechea și măseaua? simt că mor, ajutor