WHY AM I ALONE?

58

      Taehyung și-a aruncat frustrat telefonul când citii ultimul mesaj de la Jungkook.

      "Să îmi bag picioarele!" urlă din toți plămânii, aruncând o sticlă într-un zid, în timp ce ceilalți se uitau confuzi și oarecum speriați la el.

      Unul dintre fotografi le-a făcut semn celorlalți să plece, în timp ce Taehyung stătea ghemuit pe jos, cu mâinile în cap. Brunetul s-a apropiat ușor de acesta, începând să-i mângâie ușor capul. Confuz, Taehyung și-a ridicat capul, aproape lovindu-l pe acesta.

      "Te-ar deranja dacă mi-ai putea spune ce ți s-a întâmplat, Tae?" întrebă acesta calm, ajutându-l să se ridice.

      Taehyung privii în jos, simțindu-și ochii grei, abținându-se cu greu să nu plângă. Cel mare văzuse acest lucru și l-a tras spre o canapea, punându-l cu capul pe umărul său, știind că asta îl relaxa pe blond.

      "Deci?" întrebă acesta curios, continuând să-l mângâie ușor.

      Taehyung oftă lung, lâsându-și toată greutatea pe brunet, în timp ce acesta aștepta un răspuns de la el.

      "M-M-am certat cu iubitul meu..." începuse acesta, oftând din nou.

      "Șatenul ăla drăguț pe care îl luai cu tine când plecam altundeva pentru ședințe? Jung... Jungkook?"

      "Da... el." spune acesta trist, uitându-se în jur.

      "Ce s-a întâmplat?"

      "C-Chiar nu știu..." spune cu o voce tremurândă, ochii începând să-l usture. "E din vina mea, oricum... doar că, voia să-mi spune ceva, dar se lungea foarte mult, și m-am enervat? Am început să vorbesc urât cu el și până la urmă mi-a spus ce i s-a întâmplat... Mă enervează că sunt așa prost, hyung... știu că este sensibil, dar nu mă puteam oprii din a-i spune acele lucruri?" povestește acesta, începând să plângă.

      Brunetul a stat puțin pe gânduri, strângându-l pe blond în brațele sale când acesta începuse să plângă mai tare.

      "Gata, Taehyung." încerca acesta să-l oprească. "Uite, am observat cât ești de stresat în ultima perioadă, poate că din cauza stresului ai reacționat așa, pentru că știu cât de mult îl iubești. Știu că vrei să ai grijă de el, căci probabil de asta te-ai îngrijorat așa tare, dar trebuie să ai grijă și de tine. Iar ai început să slăbești, și asta nu mă încântă. Știu cât de mult lucrezi, dar Tae, nu te distruge singur. Arăți foarte bine așa cum ești, daca vrei ceva, încearcă să nu iei kilograme în plus. Dar, doar ai grija de tine." îi spune brunetul, privindu-l în ochi, în timp ce Taehyung își ștergea lacrimile cu podul palmei.

      "Mulțumesc, Baekhyun-hyung." spune acesta, ridicându-se de pe canapea.

      "Sunt mereu aici când ai nevoie de cineva, Tae. Nu uita asta." i-a zâmbit Baekhyun, apoi au început amândoi să adune sticla spartă de pe jos cu grijă.

ㅡ

      Jimin a bătut din nou la ușă, de data aceasta și mai tare. A aflat de la Junghyun că tatăl său va veni aici, și știindu-l pe acesta, a vrut să se asigure că este în regulă.

      "Jungkook știu că ești acolo! Am văzut pe harta de pe Snapchat, nu încerca să te ascunzi!"

      Auzi un oftat lung și cheia care se învârti în broască și când era pregătit să îl înjure a văzut ochii roși ai acestuia.

      "Jungkook?! Chiar așa speriat ești?!"

      Jimin a intrat rapid în apartament, iar șatenul doar a dat negativ din cap, începând să plângă mai tare, acoperindu-și fața cu palmele.

      "S-Stric-c totul, Jimin... Nu pot face nimic calumea." începuse acesta să plângă și mai tare, iar blondul l-a tras în brațele sale, apoi s-au îndreptat spre canapea unde Jungkook i-a povestit ce i s-a întâmplat, iar Jimin a jurat că îl va lua la bătaie pe Taehyung.