Casa proștilor

Cactus norocos

Salut. Mă numesc Jessie, am 16 ani și iubesc SCP. Nu mai spun nimic despre mine că nu vă pasă efectiv.

07.30

Mă trezesc cu un chef din ăla mare de școală. Glumesc. Vreau sa dorm până la 10. Îmi fac rutina zilnică, mănânc și ies pe ușa din spate ca să nu mă vadă vecinu' Albert aka cel mai plictisitor vecin, tipul ăla de vecin care te ține de vorbă ore întregi ca să-ți povestească despre albine și miere.

În 10 minute ajung în curtea liceului, unde sunt întâmpinată de o colegă, pe nume Alice. Parașuta aia obsedată de machiaj.

Alice: Bună Jessie. Mă mir cum de ai ajuns la liceu, la cât de leneșă ești.

Eu: Ar trebui să te miri de faptul că(,) cum de am reușit să mă dau jos din pat.

Alice: râde Hai Jessie, întârzii la ora de sport.

Eu: Da' fix de sport am eu chef, să știi. Hai la mine să ne jucăm.

Alice: Dacă mă mai joc o singură dată jocul ăla...cum dracu îl cheamă?

Eu: SCP: Containment Breach????????

Alice: Așa. Dacă mă mai joc o singură dată jocul ăla îmi dau foc la creier.

Eu: Da' ce are?

Alice: E horror. Nu-mi place.

Eu: Să te fut în gură. Plec acasă. Te-am pupat.

Alice: Fă! Ești corigentă la mate.

Eu: Am zis că te-am pupat.

Alice: Dar....

Eu: țipând TE-AM PUPAT FĂ CURVO. NE VEDEM ÎN IAD.

Plec de lângă ea direct spre casă ca să mă joc.

07:50

Ajung acasă. Direct. Intră pe calculator și joacă SCP: Containment Breach.

după cinci minute

Eu: Futu-ți altaru' lu' mă-ta de jegos alunos ce ești. MĂ OMORI BĂGA-MI-AȘ PULA ÎN TINE.

după alte 5 minute

Eu: Ce se întâmplă dacă arunc calculatorul pe geam în gradina lui nenea Albert? Poate nu o să observe că un calculator stă lângă stupul lui preferat.

Mă pregăteam să arunc calculatorul pe geam când, deodată, îmi aduc aminte că am uitat să ud cactusul din camera mamei. Fug spre bucătărie, umplu o cană cu apă și ma duc în camera mamei. Da' nici bine nu am intrat în cameră că observ o alună de doi metri, uitându-se la cactusul mamei.

Stai că-s proastă.

Eu: Alună? Ce caută o alu--? SCP-173? BĂI MOR.

173: întorcându-se la mine Salut.

Eu: Ce faci?

173: Bine, tu?

Eu: Bine. Și eu pe aici. Pot să-ți pun o întrebare?

173: Dacă e legat de prăjiturile găsite pe masa din sufragerie nu le-am mâncat eu.

Eu: Ce?

173: Ce întrebare vrei să-mi pui?

Eu: Tu de unde în morții mei ai apărut aici?

173: Păi...

Eu: Dacă îmi spui că te-ai teleportat din joc direct lângă cactusul mamei mă împușc.

173: Nu sunt chiar așa de prost să mă teleportez din joc direct aici.

Eu: Dar cum dracu...

173: Am intrat printr-o gaură neagră.

Eu:............

173: Serios. Uite-o.

Ăsta îmi arată unde se află gaura aia neagră. Era chiar în spatele meu.

Eu: Acum le-am văzut pe toate.

173: Nu l-ai văzut pe 035 cum se scarpină la cur.

Eu: Eww nici nu vreau să văd.

Timp de câteva minute, nimeni nu scoate niciun sunet.

Eu: Stai. Are 035 cur?

173: Da. Nu știu cum dar are cur. Da' știi ce e mișto?

Eu: Ce?

173: Are un cur din ala rotund, fin. Gen două mere.

Eu: Ew...

Iar e liniște.

Eu: Bă da' tu nu trebuia să-mi rupi gâtul?

173: Adică?

Eu: Păi... A stai mă că eu încă nu am clipit. Of ce proastă sunt.

173: Omor oameni doar când mă ignoră sau clipesc.

Eu: A păi eu încerc să nu clipesc.

173: De ce?

Eu: Vreau să-l văd măcar o dată în viață pe Andy Biersack.

173: Ooo. E foarte talentat tipul ăla.

Eu: Și frumos.

173: Are o voce minunată.

Eu: E bărbatul perfect. Bă mă dor ochi pot să clipesc?

173: Da.

Clipesc. Stai. Ăsta își bate joc de mine. Am belit pula.