Casa proștilor

1 aprilie dar suntem în iulie

Dan leșinase. Nu a reușit să-mi spună ce au pățit Canibal și Alună. Și avem doar o lanternă. Și nu știm nimic de acei zombie.

Eu: Dane! TREZEȘTE-TE FUTU-ȚI CALTABOȘUL LUI ENE!

Dan: Cri cri

Eu: CRI CRI PE MĂ-TA! Stai.... Tu tocmai ai vorbit?

Dan: Cri cri criii cri cri să te fut în gură ce te-ai speriat. râzând

Ok. Acum am toate motivele ca să-l omor.

Eu: Ești cel mai mare prost pe care l-am văzut, să moară mama.

Dan: Să moară, dă-o în pandișpan.

Eu: M-AI SPERIAT CĂCAT CU OCHI.

Dan: Hehehehe. M-a pus Alună să fac asta.

049: Ce? De ce?

Dan: Pentru că tu arătând spre doctor ai pus niște zombie să-l fugărească. Și a mai zis că asta nu e tot.

Porto: Cum adică?

Deodată se aude o melodie stranie și niște pocnituri din degete. Ne uităm toți în jurul nostru și vedem o figură ciudată, luminoasă și foarte înaltă. Croco și imitator se duc ușor spre el.

Croco: Care în pula mea ești?

X: Nu mai înjura.

Imitator: Stinge luminile alea că mă dor ochii.

X: Dar nu ai ochi. Te știu bine, Imitatorule. Ai trăit atâția ani pe holurile alea înguste, pline de mizerie. Ai terorizat atâția oameni. Și tu ai fost chinuit de doctori și de agenți. Nu au reușit să te omoare. Ai scăpat cu viață. Acum că ești aici, te doare în pulă de ce ți s-a întâmplat acolo. O să te întorci tu înapoi acolo și o să fii iar chinuit de doctori. Mai ales de doctorul Gears. Cel care a încercat să scape de tine. Eu îl cunosc bine pe doctor. O să te omoare când te va găsi.

Croco: Ce naiba....

Toată lumea a rămas uimită de aceste cuvinte. Imitatorul tremură de frică.

Imitatorul: De unde știi... astea?

X: Nu e treaba ta. Și tu, 682! îndreptând luminile spre Croco Săracul de tine. Tu ai fost mult mai chinui decât el. Cu acele substanțe chimice puse de sclavii de la Clasa D, acele bătăi... Nu mai zic de acel loc super mic în care stăteai. Crede-mă. Știu totul despre tine.

Croco: se îndepărtează ușor N-nu... De unde....

X: Și tu, 049. îndreptând luminile spre el Cel mai bun doctor din clădire. Nu ai fost chinuit. Bravo. Tu ai chinuit cei mai mulți oameni. Erau niște oameni nevinovați. Și tu, prostule, ai decis să-i omori. Te hrăneai cu frica lor. Cu țipetele lor. Mă mir cum de nu ai omorât-o pe iubita ta dragă, Jessie Wood...

Rămân șocată la auzul acestor cuvinte. Mă duc lângă doctor, care stătea jos, și-l iau în brațe.

X: Trist că acești sclavi din Clasa D nu-ți ofereau mâncare. Stăteai nemâncat zile, săptămâni, luni. Oare de ce nu ai murit?

Mă uit la doctor care era foarte furios.

Eu: în șoaptă Doctore... Liniștește-te.

X: Și tu, Jessie Wood. O mică proastă, obsedată de noi, SCP-urile. Ai mers mult prea departe. Nu trebuia să știi toate lucrurile astea. Ai intrat în belele cu agenția.