Casa proștilor

Capitol Special : Dispariția - partea a 2-a

//Atenție: acest capitol conține scene care ar putea să vă facă să muriți de râs. Glumesc. Lectură plăcută. //

ora 21:45, Kaneki pov

Eu: beat criță MOȘULE, MAI TOARNĂ-MI UN PĂHĂREL.

X: beat criță ACUMA ȘEFU'.

Y: beat criță TOATE POZELE CU TINE AM SĂ LE RUP PÂNĂ MÂINE! HUUUUUUI!

X: Nu mai cânta împuțitule că ne bagi în spital.

Eu: CE FRUMOASĂ ESTE VIAȚA.

X: CÂND TE FUȚI~~~

Y: Da' chiar. Kaneki?

Eu: 何、バカ！？

Y: Română, porcule.

Eu: Ce vrei bă?

Y: Tu parcă aveai o soră, nu?

Eu: Am o soră.

Y: Și nu îți e dor de ea?

Eu: Ba da, foarte mult...

Y: Păi poți pleca la ea, dacă vrei.

Eu: Cred că acum plânge după mine.

Y: De ce?

Eu: Fiindcă nu am mai dat un semn de viață toată ziua. 049 m-a trimis după menajere, dar am ajuns aici să beau cu voi.

X: Spune-ne ceva despre voi.

Eu: Păi... În agenție eram cei foarte apreciați, mai ales de Crăciun. Ne puneau în brad și ne dădeau de mâncare. Eram alintați, iubiți. Mă simțeam ca acasă. Eu cu sora mea ne înțelegeam de minune. Făceam prostii împreună, dormeam împreună. Făceam orice împreună...

Deodată se aude un ciocănit la ușă și niște strigăte disperate.

Y: NU PRIMIM CU COLINDU'. N-AVEM BANI.

Jessie: DESCHIDEȚI UȘA PARAZIȚILOR.

Eu: Jessie?

Jessie: KANEKI! DESCHIDE UȘA. AVEM PROBLEME GRAVE ACASĂ.

Eu: Brăzitorule, deschide ușa.

Brăzitorul se deplasează până la ușă și o deschide. Erau Jessie și juma' de casă. Păreau nervoși.

Eu: Ce căutați aici?

173: CE CAUȚI TU AICI?

Eu: Io am întrebat primul, jegule.

173: FĂ CURVO.

Jessie: Aluno, mai ușor. Kaneki. Ascultă la mine. Trebuie să vii neapărat acasă. Stea plânge și urlă și țipă după tine. E foarte îngrijorată. Te rog. Nu vreau sa rămân fără casă din cauza voastră. Nu mai zic că și doctorul e foarte nervos din cauza Stelei. Te rog.