You kidnapped my heart ✔️ Vol lV

Capitolul 13 ❤

Max:Tu da, pentru că tu nu ești ca celelalte, Thals. Și chiar așa e.. nu a făcut deloc scandal când ne-am despărțit. Adică să-mi ceară explicații. Bine, tot a întrebat de ce i-am făcut una ca asta și etc.. însă avea tot dreptul să o facă, am rănit-o. Insa doar atât a fost, după nu mi-a mai reproșat nimic.
Thalia:Iar ea.. își face singura rău prin asta. Dragoste de-a sila nu se poate. Iubirea se simte, nu se cere, spune cu vocea stinsă. Se simte un pic mai bine, cel puțin nu mai tremura ca la început. Fără să realizez, am ajuns în fața casei ei.
Max:Ei bine.. am ajuns..
Thalia:Mda..
Max: Thalia, ce te frământă? Ce ai? Ce ascunzi?
Thalia:Nimic Max, sunt bine. Nu am nimic. Spune și vrea să intre în curte dar o trag în brațele mele, îmbrățișând-o strâns. La început s-a opus, însă văzând că nu mă retrag, și-a înconjurat brațele în jurul taliei mele. Acum respira mai liniștit. E mai liniștită. Ne desprindem din îmbrățișare și îi dau o șuviță de păr după ureche. Chiar e frumoasa!
Thalia:M..mulțumesc că m-ai adus până acasă, Max. Ar cam trebui să plec.
Max: Pentru puțin. As fi rămas îngrijorat daca te-as fi lăsat să mergi singură. Spun și zâmbește timid.
Thalia: Noapte bună, Max!
Max:Noapte bună, micuțo! Spun și aceasta intra in curte, iar eu rămân aici până intra in casă și abia după ce închide ușa casei, plec.

Thalia povestește :

2 zile. 2 zile au trecut de cand l-am revăzut pe Aron. Nici numele nu i-l pot pronunța. Numai eu stiu cum am rezistat zilele astea.. băieții l-au adus pe Aron acasă..  iar mie imi era groaza sa-l văd. Iar lucrul asta devenise destul de evident pentru mama si băieți, pentru ca ma omorau cu întrebările. Si tata la fel,  însă el nu făcea atâtea presiuni asupra mea.
Mama:Thalia, ce ti se întâmplă?
Thalia:Nimic mama, ti-am mai spus. Nu am nimic. Sunt bine.
Mama:Thalia, crezi ca eu am fata de proasta si ca ma poti minti?  Asa e, mama.. nu te pot minti niciodată. De-ai ști tu ce mi-a făcut Aron... însă nu, nu voi spune despre asta. Încerc cu greu să imi abțin lacrimile..
Mama:Iubito.. Ce a fost între tine și Aron? Ma intreaba blând, așezându-se lângă mine, în pat.
Thalia:Nimic mama, nimic. Zilele astea ma simt mai prost. N-are legatura cu...spun si fac o mica pauza in vorbire.. iar apoi revin, cu Aron. N-are legatura cu el.
Mama:Si atunci de ce plângi? Ma intreaba îngrijorată. Plâng?
Thalia:Eu..
Mama:Iubito, eu sunt mama ta. Mie imi poti spune orice. Indiferent despre ce ar fi vorba. Eu voi fi mereu aici pentru tine. Însă nu tine in tine, scumpo. Mai rau iti va fi așa.
Dacă are dreptate? Daca ar trebui să-i spun? Daca ar trebui sa vorbesc despre asta? Ma simt atât de rușinata in acest moment..
Thalia:Mama... spun si incep sa plâng.. iar mama imi sterge lacrimile de la ochi, dar degeaba, oricum vor cădea în mod excesiv.
Mama:Da iubito.. spune si imi face semn sa continui.
Thalia:Acum mult timp...Aron...spun si plâng mai tare. Aron m-a....
Mama:Ce ti-a facut Aron, scumpo? Intreaba panicată, parca stiind ceea ce urmează să spun.

Thalia:M-a violat, mama. Spun si incep sa plâng mai tare, ducându-mi perna spre fata de parca as vrea sa ma sufoc.
Mama:Poftim ? Spune si scapa ceașca cu ceai din mână pe jos.
Plâng in hohote, fără să mă opresc, respirând din ce in ce mai greu.
Mama:Ce-ai spus? Spune cu vocea tremurândă. E adevarat? Spune și începe si ea sa plângă, iar eu doar dau din cap in mod afirmativ.
Mama:Cand asta? Spuse mama intr-un final.
Thalia:Înainte să plec în Chicago, înainte ca Max sa se despartă de mine.. abia reușesc să spun printre suspine.
Mama vine mai aproape de mine si ma ia in brațe.
Mama:De ce nu ne-ai spus pana acum, scumpo? De ce ai tacut, Thalia?  Trebuia sa ne spui, iubito..
Thalia:Nu am putut spune nimănui, mama. Am vrut ca acel incident sa rămână în urma. Nu am mai vrut sa ma întâlnesc cu el, pentru ca imi făcea rau doar cand ma gândeam la asta.. însă, se pare ca soarta nu a fost de acord de mine si mi l-a adus din nou în față.
Mama:Scumpa mea.. fetița mea frumoasă, spune mângâindu-mi părul. De ce sa treci prin asta ? De ce sa fii nevoită să simți toate astea? De ce si tu? De ce sa fii nevoită si tu sa treci prin asta? Spune printre lacrimi. Stai, cum adica "și tu"? Cine a mai trecut?
Thalia: Mama..ce vrea sa însemne asta?
Mama:Nimic scumpo.. nimic. Spune si imi mângâie creștetul capului.
Thalia:Mama.. nu imi spune ca... spun si vad ca din ochii ei curgând o lacrimă si imi duc mana la gura din cauza șocului.