You kidnapped my heart ✔️ Vol lV

Capitolul 20 ❤

Ok...ce tocmai a fost asta? De ce a venit practic sa vorbeasca cu mine? Intru in casă și ma reazem de ușa.
Tata:Ce voia neispravitul acela ? Spune si se uita ciudat la mine, pentru ca ma aflam jos.
Ma ridic de pe jos și merg spre canapea. Oamenii ăștia așteaptă un răspuns din partea mea.
Thalia:Max si Amalia s-au despărțit. Spun și imi scapa un mic zâmbet in coltul gurii.
Mama:Cand?
Thalia:Acum 3 zile. De fapt, Amalia s-a despărțit de el, dar nu mai contează. Spun si incep sa zâmbesc.
Tata:Si de ce a venit Max aici ? Ca sa-ti spuna asta? Intreaba si dau afirmativ din cap.
Tata:De parca iti pasa tie. Spun si expresia fetei mele se schimba. De fapt, într-un fel, imi pasa.
Mama:Adam! Mama ii face semn tatei sa înceteze, căci sunt si eu aici.
Tata:Thalia, puisorul meu, nu iti pasa, nu ? Adica, Max nu mai inseamna nimic pentru tine, nu? Întreabă si eu nu spun nimic.
Tata:Stiu ca raspunsul va fi un nu. Spune si eu tot nu zic nimic, lăsându-mi privirea în jos.
Tata:Si mai stiu ca nu va fi așa. Nu-i asa ?
Thalia:Da, tati. Spun zâmbind și oftand.
Tata:Încă nu înțeleg ce ti-a placut la idiotul ăsta.
Thalia:Indiferent pe cine ti-as aduce acasă, tie tot nu ti-ar plăcea.
Mama:Are dreptate. Spune râzând.
Tata:Tu si Max sunteti impreuna?
Thalia:Nu. Doar ce am spus că s-a despărțit de Amalia. Si nici nu vom fi. Lucrurile sunt prea complicate. Lucrurile dintre voi erau atât de simple. La mine de ce sunt atât de complicate ? Spun si acestia incep sa rad.
Mama:Cine a zis ca au fost simple ?
Thalia:Asa pare.
Tata:Doar pare. Spune si isi zâmbesc unul altuia. Ah, ce drăguț!

Max povestește:

Dupa ce am plecat de la Thalia, am mers direct la restaurant. Detin un lanț de restaurante, iar la unul din ele trebuia sa ma întâlnesc cu un om pentru a-mi oferi ceva.
?:Am ajuns.
Max:Ce ti-a luat atât?
?:A fost mai aglomerație in trafic.
Max:Bine, spun plictisit. Mi-ai adus ce trebuia sa imi aduci?
?:Desigur.
Max:Multumesc. Acum poți pleca.
Spun si acesta face întocmai.
În plicul asta exista cauza izbucnirii incendiului în care a murit sora mea, Beth.
Mă uit temător către plic si incep sa il deschid.
Încep să citesc și rămân șocat. Cum naiba sa izbucnească ditamai incendiul din cauza unui băț de chibrit? Doar dacă s-a turnat cu benzina pe jos. Dar ce nemernic ar face una ca asta si de ce ?
Ma ridic de la masă și iau si plicul cu mine. Am de gând să îi fac o vizită cuiva.

Am ajuns aici. Ma dau jos din mașină și privesc locul în care ma aflu. Înainte cand veneam aici nu simțeam nimic in suflet. Acum cand vin aici, ma cuprinde o durere de nedescris. O persoană draga mie se află aici. Si nici nu se va mai întoarce vreodată.
Imi fac curaj si pășesc înăuntru, privind miile de morminte aflate în jurul meu.
Fac la stânga, merg câțiva pași mai in față, iar apoi fac la dreapta, pana am gasit ce cautam.
Max:Hei surioara. Am venit sa te văd. Spun si ma asez undeva jos, lângă mormântul ei.
Max:As fi vrut sa vin sa te vad, sa ne întâlnim în alte circumstanțe. Însă, din pacate, altfel nu se poate.
Max:Ce faci? Cum te simți? Te simti bine ? Stii.. eu inca caut ce a putut să se întâmple una ca asta un seara aia blestemata. Cică un băț de chibrit e de vină pentru asta. Il voi gasi si jur ca il voi omorî pentru că mi te-a luat luat de lângă mine. Te voi răzbuna, surioară. Spun si ma ridic de jos, ma mai uit inca o data la mormânt, iar apoi plec.