Capitolul 39 ❤

165 12 6
                                    

Omul:Thalia...tu ești?
Thalia:Colin? Spun si ma uit mai atentă, si observ ca el se afla la volanul masinii peste care era sa dau.
Ne îmbrățișăm amândoi, iar apoi el ma intreaba daca sunt bine.
Thalia:Imi pare nespus de rău, Colin. Chiar nu te-am văzut.
Colin:Stai linistită, scumpo. E in regulă. Bine ca nu a pățit nici unul din noi ceva.
Colin:Vrei sa mergem sa bem ceva? Asa imi povestești de ce ai ajuns in starea asta. Tu esti un șofer bun.
Thalia:Bine..sa mergem.
Colin:Insa mergem cu aceeași mașină. Nu te mai las sa conduci.
Colin este un fost coleg de liceu. Nu l-am mai văzut de foarte mult timp. Am ales sa merg cu el, pentru ca imi era un prieten bun, si nu mai voiam sa ma gândesc la toate cele întâmplate.

Ii povestesc pe scurt ce s-a întâmplat, iar el spune ca a auzit de mine si Max din ziare.
Colin:Sunt de aproape doua săptămâni aici, insa am fost ocupat cu treburi si nu am putut sa dau de tine.
Colin:V-am mai văzut împreună, erati un cuplu frumos.
Thalia:Mda..asa credeam si eu.
Colin:Lasa..nu te mai gândi la asta acum..Poate se vor rezolva intr-un fel lucrurile. Acum haide sa ne destindem putin.
Am început sa vorbim despre liceu..si despre toate amintirile de atunci.
Chiar m-a făcut sa ma simt bine. Râdeam, insa in sufletul meu era numai ploaie, numai durere.
Insa, pentru cateva minute, am uitat de aceste lucruri, chiar ma simțeam bine.



























































Thalia povestește:


































A trecut aproape o săptămână de când eu si Max nu mai suntem împreună. De cand eu m-am despărțit de el. De când Carolline este aici.
Cu Max m-am văzut rareori, si atunci tot el venea după mine sa vorbim, însă nu am vrut sa il ascult. Nu atâta timp cât Carolline aleargă după el.
Cel mai mult m-a enervat reacția lui de zilele trecute, când m-a văzut cu Colin la un restaurat. S-a comportat foarte urât. De atunci chiar nu am mai vrut sa il vad. Ce il interesează pe el cu ce băieți umblu eu? E fix problema mea! Sa își vadă de Carolline a lui. Noi doi am terminat-o.
Era aproape seara, iar Deniz urma sa vină la noi. Eu, Deniz si Ada ne-am împrietenit foarte mult. E chiar o fată super de treabă. Insa..trebuie sa aflu ce a fost între ea si fratele meu. Sigur e mai mult decât spune ea, sau decât lasa sa se vadă.






































Deniz:Cum stau lucrurile între tine si Max?
Thalia:N-am mai vorbit de când ne-am despărțit.
Deniz:Sa știi ca el a evitat-o cat de mult a putut pe Carolline după ce v-ați despărțit. Nu știam asta..
Thalia:Serios? intreb surprinsă.
Deniz:Da..
Thalia:Prea târziu acum. Trebuia sa se gândească la asta înainte, nu acum.
Deniz:Poate mai merită o șansă.
Thalia:Nu știu..Deniz..chiar nu știu. Insa..nu putem fi împreună, atâta timp cât Carolline il tulbură.
Thalia:Nici măcar nu stiu cine e această Carolline, nu știu ce a reprezentat pentru el, nu știu cum a plecat din viata lui, nu știu absolut nimic.
Thalia:Iar el nu a vorbit despre asta. De fiecare dată când il intrebam, sau deschideam subiectul, se enerva și evita cât de mult putea acest subiect.
Thalia:Crede-ma..nu pot sa stau cu cineva, atâta timp cat el se gândește la alta.






































Deniz:Asa este..ai si tu dreptatea ta aici.
Thalia:Acum lăsând asta la o parte asta. Ce e intre tine si Cedric? Spun si pot observa ca expresia feței i se schimbă.
Deniz:Nimic, ce să fie? spune într-un final.
Thalia:Deniz..imi dau seama ca e ceva mai mult intre voi
Deniz:Dacă cumva te gândești la asta, sa știi ca nu imi place de fratele tău. E un idiot si jumătate, spune si pe mine ma pufnește râsul.
Deniz:Scuze..n-am vrut sa iti fac fratele idiot, dar chiar este.
Thalia:Stai linistită, Deniz, știu si eu ce poama e fratele meu. Insa ai fost foarte comică, spun iar aceasta zâmbește.
Thalia:Haide la bucătărie, sa bem ceva, iar dupa ne întoarcem.
Deniz:Ok, haide.
Mergem spre bucătărie, iar se pare ca părinții mei veniseră acasă.
Si chiar asa e, erau in bucătărie, mama spăla o farfurie, iar tata o ținea în brațe de la spate.
Ma prefac ca stranut, iar aceștia se întorc cu fața spre noi. Eu si Deniz începem sa râdem.
Mama:Bună scumpo, nu stiam ca ești acasă.
Thalia:Nici eu nu știam ca sunteți acasa.
Thalia:Deniz, in frigider este suc. Ia de care vrei tu. Spun în timp ce scot paharele, iar ea face întocmai.
Tata:Deci tu ești Deniz, nu ?
Thalia:De unde o cunoașteți?
Mama:Ne-au spus copiii ceva despre ea.
Thalia:Care copii? Intreb curioasă, iar Deniz privea atentă toata situația.
Mama:Scott si Ada.
Tata:Si Cedric câte ceva...spune, iar pe fața lui Deniz se putea citi uimirea.
Thalia:In fine.. Deniz, ei sunt părinții mei, Eva si Adam Black.
Thalia:Mama, tata, ea e Deniz.






















































You kidnapped my heart ✔️ Vol lVUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum