Puritate-Finalizată

Capitolul 1

    Era mult mai rău decât își imagina Kate. Era un coșmar. Un coșmar din care își  dorea să se trezească. Să se trezească și să râdă copios de ceea ce visase.

   Andreea, actuala soție a lui John, se angajase la firma „ All Stars" . Avea gânduri mărețe! Dorea ca ziarul lor să funcționeze pe piață deoarece concurența era mare, dar ea nu știaml cum să o evite. Când Kate îi vedea împreună, pulsul îi creștea la cote maxime. În acele momente se  ascundea în baie, plângând. Știa că nu trebuia, că așa a fost să fie, că bărbatul pe care îl iubea era al soției lui. Era normal. Ea se simțea ca o amantă, dar totuși sufletul îi aparținea în totalitate lui John, deși lângă ea era un om minunat, un înger pe nume Eliot.
El era gura de oxigen de care avea nevoie în momentele grele, în momentele în care se simțea cea mai josnică femeie, deși știa că sentimentele îi erau curate și pure. Știa că tot ceea ce era între el și omul iubit era ceva real, frumos, cu sentimente curate și pure din partea ei, dar care se termină  cu o sarcină pierdută. John nu aflase de acest lucru și nici nu avea să afle. Sufletul ei era plin de îndoieli.

  Eliot era bărbatul care o iubiea sincer, fiind fermecat de blândețea și bunătatea ei, o răsfăța de fiecare dată când avea ocazia. Venea la firmă să îi  aducă flori, să aibă grijă de ea. Eliot era bărbatul pe care și l-ar fi dorit orice femeie, numai una nu îl dorea pe el, aceea fiind Kate, păcătoasa ingenuă și naivă. Ea îl vedea doar ca pe un simplu colac de salvare, un prieten, un timp în care putea să evadeze și să uite de iubirea pentru John, acel bandit care îi sfâșiase inima în mii de bucăți.

    El își făcu  apariția la biroul ei cu un trandafir. Cu fruntea descrețită, cu un zâmbet inocent pe buze și cu privirea gingașă, îi zâmbea  cu tot chipul.

       — Hey! Ce face cea mai frumoasă angajată din această firma? spuse el pe un ton ghiduș.

      În clipa în care îl văzuse, corpul începea să îi tremure, dar încerca să schițez un zâmbet care l-ar fi putut liniști , și dregându-și glasul, îi rostise:

        — Ce surpriză plăcută, Eliot! Nu mă așteptam să treci pe la birou la mine! Apreciez enorm! termină ea, nevenindu-i să creadă ceea ce îi spuse. Nici ea nu credea ceea ce rostea. Cum ajunse să fie așa? Din fata sinceră și iubitoare ce nu dorea să facă rău nimănui ajunse să dea speranțe deșarte unui suflet pur și sincer o iubea atât de curat. Nu se mă mai recunoștea.

        Eliot se uita fix la ea, inima bătându-i într-un ritm alert. Nu îi era groază, ci mai degrabă era confuză. Ea nu îi mai vorbise așa niciodată. Cu un zâmbet inocent pe chip, cu fruntea descrețită, își deschise brațele pentru că dorea să o îmbrățișeze cu toată puterea lui.

    —  Hey, spune ceva! îi rostise  pe un ton blând, zâmbindu-i cald, dându-i lui Eliot fiori pe șira spinării, fiori pe care nu îi mai simțise  niciodată.

      În acele momente, își dorea ca în locul lui Eliot să fie John, bărbatul de care se îndrăgostise nebunește, dar la care știa că nu avea să spere, deoarece el avea o familie, o avea pe Andreea și pe micuța Ingrid, o mogâldeață frumoasă, cu părul bălai și ochii albaștri, îmbrăcată mereu cu rochițe colorate. Venea întotdeauna cu soția la firma lor. Erau ca două picături de apă. Și Andreea era o femeie frumoasă, cochetă și părea atât de sigură pe ea. Era o adevărată femeie. Nu se putea compara cu ea, cel puțin în viziunea ei. În ochii lui era atât de ștearsă, de insipidă, deși încerca din răsputeri să se aranjeze, să fie alta.

       Când văzu că se deschise ușa, zărind-o pe Andrea stând impunător în dreptul ei știa că nu avea să fie nimic bun. La naiba! În acele momente, îl rugă pe un ton blând și blajin pe Eliot să părăsească biroul: