Puritate-Finalizată

Capitolul 15

                                                                 KATE

    În acele momente l-am îmbrățișat , încolăcindu-mi mâinile în jurul gâtului lui, cuibărindu-mi chipul la pieptul ferm și vânjos al lui Eliot , lacrimile mele siroindu-mi pe obraji, simtitnd un gol în stomac.

        Clipind, îmi lipezeam privirea, ștergându-mi ochii. Mama cobora încet din mașină, cu lacrimi în ochi. Dorul îi mistuia sufletul. Plecasem, lăsând-o cu inima îndoită și plină de griji, griji pe care numai o mamă poate știi ce e dorul de copii.

       Mă îndreptam cu pași repezi către mama, simțitndu-mă în acele clipe din nou copil. Mâinile mele  tremurau, moment în care mama mă luă în brațe, și cu un glas blând ce îmi amintea de copilărie, mangaindu-mi părul bălai, spuse:

       —Copila mea! Dacă ai știi cât mă bucur că ești aici. Să nu mai pleci niciodată! Locul tău e acasă.

      —Nu mai plec, mamă! i-am spus cu un glas dulce și suav, luând-o în brațe, simtitndu-mă din nou copil.

       Zgomotul și claxoanele mașinilor bruiau conversația dintre mine și mama, clipă în care el spuse cu un glas dulce și blând:

      —Gata cu drama! interveni , făcându-mă să îmi șterg lacrimile cu podul palmei, furându-mi un surâs, ridicându-mi bărbia cu degetul. Acum ești aici și nu te vom mai lasă să pleci niciodată, iubirea mea., spuse el, luându-mi chipul între mâinile lui puternice, dar pline de blândețe, ca și vorba lui.

        Privind cu coada ochiului la mașină, i-am  cu un glas tânguit, vrând să fiu răsfățată:

         — Haide acasă!

     Ne îndreptam cu pași repezi către mașină, Eliot deschizând primul ușa, rapid. Ne-am urcat  în mașină, eu netezindu-mi pantalonii atunci când mă așezasem pe canapea. Eliot porni mașina, sunetul făcându-mă să am un gol în stomac, parcă cineva îmi dădu un pumn în stomac. Drumul către casă păru așa de lung, deși era unul scurt.

      Liniștea din mașină era una de mormânt, una apăsătoare. Cu cât ne apropiam de casă, cu atât inima îmi pompa din ce în ce mai alert.

      Odată ajunși acolo, am coborât cu inima strânsă. Câteva clipe am rămăsesem să admir casa mea. În sfârșit, ACASĂ. În sfârșit eram în siguranță, cu sufletul eliberat. Cu pași timizi, am înaintat spre casa în care am copilărit, în care am avut atâtea bucurii . Am avut o copilărie fericită, atunci când tata se juca cu mine de-a căluțul.

      Scotoceam prin geanta mea imensă după cheie, moment în care înșfăcând-o, ușa se deschise. Simțeam mirosul de ACASĂ. În acele clipe, mama mă îmbrățișa strașnic, eu îngropându-mi chipul în părul mamei, ea mângâindu-mi părul.

      —Hai în casă, spuse mama cu un glas blajin.

      Eliot îmi înșfăcă mâna, mă trase în casă , și mă luă în brațe, învârtindu-mă până ce simțeam un vârtej.

     — Sunt acasă., am rostit eu încet în timp ce pe masă era așezată o poză cu tata, pe care o luasem în mână , conturându-i chipul. TATA. A plecat prea devreme dintre noi. De ce? De ce?

     În acele momente îmi venea să zbier, să urlu, să fiu supărată pe Tine Doamne! Am avut cel mai bun tată din lume, și tu l-ai luat lângă ține! De ce? Voiai să îți faci o armată de îngeri? Eram un copil când mi l-ai răpit de lângă mama și de lângă mine.Aproape că îmi venea să vomit, deoarece amintirile îmi erau încă vii.Chiar și după atâția ani, când mama încerca să își refacă viața, nimic nu putea să îl înlocuiască, deoarece amintirile rămâneau, indiferent de ce-ar fi urmat. În acele momente lacrimile îmi curgeau suvoiae, încețoșându-mi privirea, clipă în care am simțit o mână pe umărul meu ce mă făcu să tresar, detașându-mă de amintirile cu tata.