Puritate-Finalizată

Capitolul 20

           Andreea își ștergea lacrimile cu podul palmei. Nu îi era ușor să se despartă de omul cu care a stat opt ani de zile, tatăl fetei ei, bărbatul cu care a intrat în biserică și și-au jurat iubire eternă. Au avut atâtea momente frumoase împreună. Nu putea nega dragostea pe care o simțea față de John. Ar fi fost ipocrită să își spună ei însăși că nu mai simtea nimic. Ar fi însemnat că își renega sentimentele, clipă în care simți un pumnal în suflet. Inima ei a fost călcată în picioare, încrederea i-a fost trădată, secundă în care simțea căldura lacrimilor ei conturându-i obrajii. Trase aer în piept, își șterse lacrimile, își îndrepta spatele și își făcu loc printre mulțimea de oameni. Vântul de afară, neobișnuit pentru Africa, îi flutura părul violent. Urca în grabă scările, ochii fiindu-i împăienjeniți, lacrimile conturându-i chipul. În acea grabă, o lovi pe Elena.

         — Ce s-a întâmplat, puiule? spuse Elena pe un ton îngrijorător, oprind-o din goana ei. Unde te duci? Ce vrei să faci? o întreba cu o voce ce îi dădea fiori pe șira spinării. Îl părăsești pe Beau?

            —   Te rog, Elena! țipa  Andreea cu un ton ridicând mâna, parcă vrând să o oprească din a mai spune ceva, nu mă judeca. Nu vă părăsesc nici pe Beau nici pe tine, rosti ea cu un glas stins dar convingător, ochii fiindu-i un rău de lacrimi. Nu vă părăsesc pe voi, dar pe John da! Nu mai pot, îi șopti ea cu noduri în gât Elenei. Mi-a trădat încrederea. A șters cu mine pe jos. Nu! Nu! Nu mai vrea așa ceva! clipă în care Andreea cedă și începu să plângă, moment în care Elena o luă în brațe, mângâind-o pe părul negru și lucios ca o adevărată mama. Când iubești simți că lumea este a ta, simți că poți mută munții din loc, că nimic nu este imposibil în această lume. Când în suflet îți este sădită iubire, nu poți da înapoi ură, ci dai ceea ce ți-a fost sădit, rosti cu glas tânguit. Vreau să plec, să nu mai aud de el, de omul care mi-a ucis toate speranțele și visele. Creadeam în familie, credeam în noi, Elena, credeam în tot ceea ce înseamnă căsnicie, jurăminitele noastre în fața Lui Dumnezeu. Chiar nu au însemnat nimic pentru el toate acestea? răcni ea din toți rărunchii, aruncându-și parcă toată suferință provocată de John.

           —  Puiule, liniștește-te, rosti Elena, luând-o în brațe, mângâîndu-i părul , și privind-o blajin.

          Elena îi ridica bărbia, îi șterse lacrimile și îi spuse cu un glas blând și plin de dragoste:

          —  Ești o învingătoare, Andreea! Tu meriți ceva mult mai bun! Tu meriți pe cineva care să te aprecieze pentru ceea ce ești tu, și pentru câtă bunătate ai în suflet. Când simți că nu mai aparții unui loc, retrage-te, pleacă. Nu fii cârpa unui bărbat. Poate crezi că sunt dură acum, dar de când te-am cunoscut am știut că ești o femeie puternică dar și sensibilă în același timp, un OM care iubește OAMENII. Ești unică, dragă mea., spuse ea pe un ton blajin, mângâindu-i chipul trist.

           —  Îți mulțumesc din suflet, Elena. Nici nu știi cât de mult contează pentru mine susținerea ta. Ești un exemplu demn de urmat pentru că ai știut să pleci la prima greșeală, deoarece așa suntem noi oamenii, predispuși greșelilor în stil DOMINO. Omul este obișnuit să fie iertat la nesfârșit, dar aceasta este o teorie greșită, pentru că noi suntem predispuși păcatului și greșelilor. Trebuie să ne respectăm în primul rând pe noi, ca femei. Dacă noi nu ne respectăm, nu ne va respecta nimeni. Trebuie să fim noi cele care ne prețuim, dragă Andreea, așa că fruntea sus. îi spuse Elena cu un glas plin de dulceață și blândețe, zâmbindu-i duios cu o arcuire a gurii. Copila, ești făcută să fii o învingătoare.

           Sufletul Andreei era rupt. Se simțea atât de trădată, atât de umilită. Numai acele gânduri o făceau să icnească. De ce John se juca cu inima ei? De ce își bătuse joc de dragostea și sentimentele ei, mai ales că aveau un copil acasă. Era cea mai frumoasă familie din cercul lor de prieteni. Toți prietenii îi admirau, le admirau dragostea, unitatea și frumusețea. Aveau lumea la picioare, un ziar pe care îl conduceau, aveau totul. Păreau o familie puternică. Dacă prietenii erau întrebați de definiția familiei perfecte, ei erau.