Puritate-Finalizată

Capitolul 6

            Ziua plecării sosise. Un ghem în stomac nu îi dădea pace Katherinei. Cum avea să fie? Oare avea să își înfrâneze dorința față de John? Atâtea întrebări fără răspuns.

            Soarele se ivise pe cer, dezmierdând blând chipul. Coborâ din pat, iar cu un gest rapid trase draperia. Soarele avea să îi alinte fața blândă, conturându-i chipul mieros. Cu ochii pironiți către grădina din spatele blocului, văzu cum vietățile cu aripi se treziră încălzite de soarele prietenos, zburând spre zări. Frunzele gablene își dădură drumul de pe ramuri dansând ușor în aer, apoi aterizară pe covorul ruginiu. Pe cer cârduri de cocori se îndreptară spre o țară mai bună și mai caldă. Pe străzi copiii aveau să se îndrepte către școală cu ghiozdanele în spate. Păsările se așeazară pe la case, cântând duios, înveselind oamenii. Soarele trecu pe la fiecare și le sărută cald chipurile, urându-le o zi bună.

            Dintr-odată se auzi telefonul, făcând-o pe Kate să tresară. Mâinile îi erau tremurânde, încercând din răsputeri să răspundă. Degetele aveau să o împiedice, dar într-un final reuși să răspundă. Inima îi pompa cu putere, trase aer în piept, apoi apropia telefonul la ureche, iar cu mâinile pline de transpirație, răspunse.

               —  Alo! spuse Kate, scoțând un sunet cald dar în același timp ferm.

               —   Hey! Ce faci, Kate? Grăbește-te. Noi suntem în aeroport. Te așteptăm în Aeroportul Heathrow, rosti cu dulceață Andrea, simțitnd bunătatea și căldură în glasul ei.

               —  Într-un sfert de oră sunt cu voi! spuse Kate plină de emoție și entuziasm.

              Kate închise telefonul cu un gest rapid, intrase în dus, apoi rapid, își lua costumul ce era purtat pentru prima dată la interviul de la „All Stars". Îi purta noroc, deși în alte circumnstante nu avea să îl îmbrace. Ura din toată inima acel costum, dar era în întârziere și știa că era așteptată, așa că își lua în picioare o pereche de pantofi eleganți, negri ce se potriveau la costului bej pe care îl avea.

            Își smulse bagajul, apoi își inșfăca geantă în cealaltă mâna, nu înainte de a-și intoace privirea spre casa ei. Nu avea să știe ce va fi, cât avea să stea în Africa.

Coborâ grăbită, își deschise mașina, apoi își trânti valiza în portbagaj, după care se urcă la volan gata să pornească spre marea ei aventură.

           Conducea nebunesc până la aeroport, ceea ce îi dădea o stare de bine, de libertate, dar în același timp gândurile ei erau către Eliot. Avea să o aștepte în aeroport pentru a-și lua „La revedere". Oare cum avea să reacționeze John? Doamne, cât de fraieră putea fi! Era timpul să nu îi mai pese de John și de părerile lui absurde. Tot ce contau erau sentimentele ei.

           Odată ce ajunse la aeroport, Eliot o aștepta acolo cu un trandafir roșu ca sângele, roșu ceea ce reprezenta dragostea lui față de ea. Spera în continuarea ca inima Katherinei să devină a lui, dar nu avea de unde să știe ce avea să urmeze. Cu un gest romantic, o lua în brațe , apoi îi săruta pentru prima dată buzele moi și catifelate.

           Kate se retrase un pas, căutându-i cu privirea pe Andrea, John. Zărindu-i din depărtare, le făcu cu mâna, apoi îl luă de mâna pe Eliot, împletindu-și degetele cu ale lui, ajungând cu pași repezi la ei. Ambii le oferiră niște zâmbete calde și primitoare, fiind luați în brațe de către John și Andreea .

            Tensiunea între cei doi bărbați era resimțită deoarece aveau să își dispute inima Katherine.

            Andreea observă acea tensiune, deși nu era dumerită de ce John se uita atât de urât la Eliot , iar pe un ton ascuțit, în încercarea de a le distrage atenția, spuse:

            — Kate, ce părere ai? Mai este foarte puțin și mergem în aventură vieții noastre. Mărturisesc faptul că nici eu nu am pășit pe acele melaguri. Sunt încântată că am ocazia explorez și să descopăr din tainele celor din Africa. Sunt curioasă de ceea ce voi găsi acolo, rosti ea pe un ton ștrengăresc. Vom sta o luna de zile acolo. Ne trebuie timp pentru a descoperi misterele acestui loc.

                — Și eu abia aștept să văd ce vom găsi acolo, spuse Kate pe un ton emoționat.

                Privirile malițioase și pline de dușmănie ale lui John și Eliot se intersectară rapid, moment în care Kate îngheța, simțind cum un nod i se puse în gât. Era unul din acele momente când își dorea să între în pământ.

              La câteva secunde era anunțat zborul către Africa, mai precis în Tanzania. Pentru a detensiona atmosfera, Kate îl lua în brațe pe Eliot și îl săruta. Nu avea să creadă ochilor acest lucru. Sărută buzele pe care nu credea că le va săruta vreodată, deoarece ea avea impresia că inima și trupul ei erau acaparate de John.

             —   Ai grijă de tine, scumpa mea Kate, rosti Eliot dulce, mângâindu-i chipul , conturându-i fața, moment în care John îl privea cu o ură ce nu avea sens. Te ador, spuse el, șoptindu-i la ureche, apropiindu-i fața de a lui, adulmecându-i mirosul părului.

                 —  O să am, Eliot, îi șopti dulce ea, sărutându-l cald, El simțindu-i căldura buzelor ei. Nu plec în război, chicoti ea făcându-l să zâmbească blajin.

                Da! Nu era totul pierdut! Kate simțea ceva pentru el, iar asta era important. Conta enorm de mult pentru el

            Kate îl strânse tare pe Eliot, îi mângâia chipul alb ca spuma laptelui, apoi își lua valiza, și cu un zâmbet cald îi mai trimise o bezea. Eliot simțea că mai era o șansă pentru el. Nu era totul pierdut. În inima ei avea un colțișor special, iar asta o știa și ea. Ținea enorm de mult la Eliot. A fost bărbatul care a susținut-o întotdeauna și pe care se putea bizui mereu.

            Fără să realizeze, Kate îl lăsă pe Eliot cu inima strânsă la aeroport. Lacrimile îl șiroiau pe obrajii lui o senzație de angoasă și neliniște. Avea să fie aventura vieții ei, iar Eliot nu era capabil să i-o strice. Avea să plece împăcată cu sine, fără să se fi uitat înapoi. Era visul ei și nu putea să o dea înapoi. Bunătatea lui Eliot i se citea în privire. Era opusul lui John. John era ca un Don Juan ce își dorea ca orice femeie să îi cadă la picioare, dar se înșela. Nu toate erau la fel. Singurul păcat la Katherinei era acela că îl iubise pe John. Viața ei se schimba radical din momentul în care îl văzu pe el, un bărbat șarmant ce îi dădea fiori de fiecare dată când se apropia de ea. Incoerența își făcea simțită prezența de fiecare dată când era în preajma lui. Erau niște sentimente ce nu puteau fi descrise în cuvinte.

            Gândurile îi erau întrerupte de vântul puternic ce îi deranjara buclele aurii perfecte.

          Toți trei urcară rapid în avion, se așezară pe locurile date, apoi așteptau decolarea. Avea să fie un drum lung, dar nu se temea. Știa ceea ce avea să urmeze și accepta cu inima deschisă acea expediție. Îi era recunoscătoare Andreei. Ce hilar! Tocmai Andreei! Femeia căreia îi făcu atâta rău. Se ruga ca Andreea să nu afle de ceea ce fuse între ea și soțul ei. Avea să creeze o legătură strânsă cu Andreea. Era o ființă minunată.

       Kate simțea din orice unghi privirea lui John, o privire de mascul flămând. La naiba! Nu îi făcu suficient rău? Pe tot parcursul călătoriei John o privea ca și cum ar fi fost un scanner. Îi scana din cap până în picioare trupul, iar ochii îi dădeau costumul jos, moment în care o făcu să se simtă goală, iar asta nu avea să fie deloc bine.

          După câteva ore de zbor, ajunseră pe pământ African. Păși pentru prima dată pe un tărâm mistic, gata de explorare. Oare cum avea să fie? Va rezista?