Puritate-Finalizată

Capitolul 5

Andreea se ridică de pe scaun, se îndreptă cu pași mari către Kate, luând-o în brațe, și privindu-ui chipul blajin dându-și seama că nu făcu nici o greșeală atunci când o angajă. Stia din prima clipă că ea era omul potrivit la locul potrivit.

În acele momente închise ochii și rămase nemișcată, sperând ca nodul din gât să îi dispară. Acela era momentul în care, cu un gest impulsiv, se retrase și încerca să se afund în muncă. Mâinile ei explorau dosarele și contractele cu Magazine Day și celelalte companii afiliate.

După o zi lungă de muncă tot ce își dorea era să ajungă acasă. Era singurul lucru la care visa deoarece corpul îi era ca o pernuță cu ace.

Cu un gest grăbit, își lua diplomatul cu acte, îndreptându-se cu pași grăbiți către ieșire. Inima îi bătea în ritmul unei tobe. Era oripilată deoarece urma să dea nas în nas cu John pe toată perioada în care ei trebuiau să realizeze acel reportaj. Începu să respire din ce în ce mai greu, aerul nemaiputând să îi oxigeneze plămânii și gândirea, iar respirația devenea din ce în ce mai sacadată și mai greoaie. Cu un gest brusc își scoase cheia mașinii și intra grăbită, ca un uragan.

Porni mașina în goană, făcând raliu. Mâinile îi erau încleștate pe volanul ce îi dă o stare de libertate ce nu putea fi descrisă în cuvinte. Se simțea liberă, ieșită din captivitate, ca o pasăre , fără a mai respecta vreo regulă.

Se dădu jos din mașină și păși în trombă către ușa casei. Intră agitată... voia doar să ajungă în canapeaua confortabilă, lângă șemineu.

Deschise ușa, arunca poșeta în cuier fără a mai ține cont de ceea ce avea în ea, iar diplomatul de la muncă era și el aruncat cu o putere venită parcă de nicăieri.

Pași în cameră, își luă o cană de ciocolată caldă și se cufundă în fotoliul bej și ponosit ce era așezat lângă șemineu. Ochii îi erau ațintiți asupra focului ce mocnea în șemineu. Cana îi frigea palmele, dar pe cât de tare îi ardeau palmele, cu atât mai mult îi plăcea, dându-i o senzație ciudată de bine. Era timpul să își facă bagajele. Urma să plec alături de John și Andreea în expediția pe care abia aștepta să o facă. Pentru ea conta enorm de mult că era aleasă să meargă alături de ei. Deși inima îi era îndoită, încerca să își pună în ordine gândurile. Era o femeie inteligentă și știa că nu avea să fie bine dacă nu era fi calculată.

Lăsă cana pe masă și se ridica încet de pe scaunul în care stătea de minute bune să mediteze, apoi se îndreptă spre dormitor, își lua valiza cea mai mare și începu să pună toate hainele ce îi veneau la mâna. Era atâta de tulburată. Nu știa cum va urma să reacționeze în preajma lui John, atât în timpul călătoriei cât și pe parcursul reportajului.

În timp ce își arunca niște haine în geamantanul meu roșu și vechi în minte îi revin momentele cu John, când, după mult timp urma să fie față în față cu el, cu bărbatul care o amăgise, dar încet-încet, oamenii se schimbau, ea se maturiza. Când era alături de John era doar o copilă, o copilă plină de vise, inocentă, pură, dar asta se schimba. Nu mai era aceeași Kate naivă care credea în vorbe goale și cuvinte șoptite mincinos. Erau doar niște cuvinte goale. Niște vorbe ce îi ardeau inima și sufletul. Îi făcu exact ceea ce urâ întotdeauna:o minți.

Cu o mișcare rapidă, trase fermuarul la bagaj, apoi se urca l în pat, simțind nevoia să se culce. Mâine urma să aibă o zi grea cu o călătorie dificilă din toate punctele de vedere.

Gândurile îi fură întrerupte de un telefon din partea Andreei.

- Bună, draga mea, rosti cu un glas duios și sincer Deea, așa cum era alintată de prietenii ei. Pregătită pentru ziua de mâine? îi spuse pe un ton duios, dar extrem de glacial pentru Kate. Acel timbru era ca un tăiș deoarece presimțea că avea să urmeze ceva grav.

-Bună seară, Andreea, răspunse cu un ton răgușit, dar în același timp copleșit de emoție. Sunt pregătită. Este prima mea aventură în domeniul în care lucrez. Este o provocare să merg printre acei oameni care au de dus și duc o viață atât de grea. Va fi ceva minunat și unic pentru mine. Îți mulțumesc pentru tot, îi șopti ea cu un glas blajin, zâmbind cald, deși Andreea nu o vedea, moment în care inima i se făcea bucăți numai la gândul că îi pricinui atâta rău, iar ea avu încredere oarbă să meargă alături de ei.

- Mă bucur! Abia aștept și eu să explorăm acea civilizație care a fost demult uitată., rosti Andreea pe un ton gâtuit, lacrimile năpădindu-i obrajii.

- Am primit astăzi un telefon de la un domn care este acționar majoritar la ziarul cu care colaborăm noi. spuse fermă și sigură pe ea Kate. Îl cheamă Christian Owen. Mi-a trimis astăzi CV-ul lui, dar am uitat să ți-l dau astăzi, a chicotit ea. Ți-l voi trimite pe mail imediat, reuși ea să termine.

Îi trimise rapid Andreei CV-ul lui Christian Owen, dar când deschise fișierul, fu o săgeată atunci când îi văzu chipul lui Owen. Pentru Andreea era ceva familiar în privirea lui malițioasă. Ochii lui îi inspira răutate, brutalitate. Zâmbetul malefic îl dădea de gol. Nu era un om bun. El era ascuns sub o masca. Ochii lui. Ochii lui îi dădeau fiori Andreei. Își aduse aminte de unde îl cunoștea. Nu este Christian Owen, ci Victor Age. Este unul din barbarii care o violară, zi în care își jură că se va răzbuna. Nu era cale de întoarcere. Știa din acea zi că avea să îl facă să plătească, așa că nu mai avea frică de nimeni.

În acel moment Andreea avea o expresie glaciară, plină de venin. Îi reveneau amintiri din acea seară. Sentimentul de răzbunare față de acele brute urma să fie atât de dulce pentru ea.

- Jur că te voi distruge! Jur, bestie! spuse Andreea printre lacrimile amare ce îi aduceau aminte de nenorocirea care se abătu asupra ei.

Andreea își puse la punct un plan pentru a-l distruge unul dintre acei nemernici care îi distruse viața și o pătară într-un mod barbar. Copilăria ei era perfectă. Avea o familie minunată, era iubită de toți. Era înconjurată numai de oameni minunați, iar Mark o adora. Și-ar fi dat și viața pentru ea, iar părinții îi erau icoană. Se așează în pat, încearcă să adoarmă, dar gândurile nu îi dădeau pace. Lacrimile îi conturau chipul blajin, dar totodată dornic de răzbunare. Voia să afle unde își ducea veacul acel Christian Owen și compania lui. Mai auzise de această firmă, dar nu îi dădu importanță. Acela era momentul în care Andreea jura că este capabilă să îl distrugă, să distrugă ceea ce avea el mai de preț.