Puritate-Finalizată

Capitolul 14

       În mașina ce o ducea către aeroport, Kate avea ochii ațintiți pe geamul mașinii, iar mâna îi căzu pe pântec. În ea creștea o viață. O viață din dragoste pură și inocentă. Zâmbetul îi era larg, bucuria și eliberarea citindu-le în ochi, atunci când Kate coborâ din mașină. Își scotoci în geantă să găsească banii pentru a plăți taxiul, deoarece era o femeie independența. Nu dorea milă nianui. Cu gesturi rapide și ochii impianjeniti de lacrimi, îi întinse banii șoferului după care coborâ rapid din mașină, își luă cu un gest rapid bagajul ce fusese aruncat că o haină ruptă și nefolositoare,alergă în aeroport, făcându-și loc cu coatele printre mulțimea de oameni grăbită. Gândul că va ajunge la Eliot îi dădea o putere mai mare decât și-ar fi imaginat.

     Când plecă din Africa își jură că nu se va mai uita înapoi, deși lipsa prietenei ei cele mai bune, prietenă ei, Andreea, o macină. Gândul că nu o va mai avea alături îi distrugea sufletul. În acele momente lacrimile începură să îi țâșnească involuntar din ochii mari și blânzi ce urmăreau tabela pentru a află unde va ateriză avionul ei ce ducea numai la o singură destinație: ACASĂ, Eliot.

     În acele clipe, instinctiv, mâna i se lasă iarăși pe pântec, mângâindu-l, și spunând cu un glas dulce și blajin:

     — Mergem la tati, pui mic și drag!

     Cu zâmbetul pe buze se îndreptă către avionul ce aștepta pasagerii de îmbarcare. Simțea că sufletul îi era liniștit. Piatră de pe inimă îi fuse luată, dar nu putea să creadă cum nu își dădu seamă că John se jucă cu inimă ei.

       În graba spre avion, scotoci în geantă și scoase rapid telefonul. Mâinile îi tremurau, moment în care lacrimile îi șiroiau. Încerca să se abitna, dar inimă nu îi dădu voie. Își dorea atât de mult să îi audă vocea lui Eliot, așa că butona telefonul până când ajunse la numrul lui. Kate își simțea mâinile grele, dar reuși să apeleze. După ce sună de câteva ori, glasul dulce pe care își dorea să îl audă, glasul lui Eliot, îi răspunse cu un glas dulce și blajin, ca sufletul lui:

    — Ce face iubirea mea?

     Aceste cuvinte o făcură pe Kate să zâmbească și în același timp să și lăcrimeze, ștergându-și lacrimile cu podul palmei. Avea nevoie de aceste cuvinte pentru a se simți iubită. Inimă îi bătea într-un ritm alert.

      — Aaaaa...Știi...Sunt la aeroport. Mă întorc acasă. Mă întorc la tine, iubirea mea. Cât de oarbă am putut fi? Cum să nu văd cât de mult mă iubești?, spuse ea cu lacrimi în ochi și cu un glas plin de amărăciune. Simt că te-am dezamăgit, Eliot.

     — Nuu! Nici gând, Kate. Nu m-ai dezamăgit niciodată, sufletul meu. Te iubesc din prima clipă din care te-am întâlnit. Te voi iubi până la ultima mea respirație, suflet bun.

     La auzul acestor cuvinte, Kate începu să lăcrimeze, lăsând capul în jos, rușinata fiind de faptul că iubise un om ce nu era al ei. Era pe cale să despartă o familie, să ia un tata de lângă copilul lui.

     —Esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în toată viață mea, Eliot, dar nu te pot împovăra cu un copil ce nu e al tău, iubire. Nu meriți așa ceva!

     — Cumva vorbești așa despre copilul nostru, domnișoară Kate? rosti el cu un ton ghiduș, făcând-o să izbucnească în râs. Acest copil e al meu și al tău! Al nimănui altcuiva! Nu va cunoaște alți părinți, dragostea mea.

      Aceste cuvinte rostite din gură lui Eliot erau balsam pentru Kate, făcând-o să se gândească cât de mult a greșit, rănindu-l.

     — La ce oră ajunge avionul? spuse el cu un glas ce emana un entuziasm molipsitor, făcând-o pe Kate să schițeze un zâmbet.

     — Avionul va ajunge în jurul orei 24:00. Nu mă aștepta. Sunt sigură că ai avut o zi plină., spuse cu un ton vlăguit.

      — Nu! Îți voi fi alături! Te rog să îmi respecți hotărârea! spuse cu un ton ferm Eliot, făcând-o pentru o clipă să tresară.

      — Asta a fost o lovitură sub centură, domnule Eliot., rosti serioasă Kate. Știi foarte bine că nu aș face nimic din ce te-ar putea răni.

      — Pe asta și contam, glăsui cu un ton jucăuș.

      — Ești un rău! spuse Kate, râzând zgomotos. Acum trebuie să urc în avion! Ne vedem în aeroport, iubire.

      — Te iubesc, Kate! Te iubesc mai mult decât viață mea!

      — Știu, Eliot, spuse Kate, jucându-se cu o getele în părul ei blond că razele soarelui.

      — Te aștept, raza mea!

       Kate urcă rapid pe treptele din avion, încercă să își facă loc printre mulțimea de oameni agitați ce își căutau locurile, după care se așeză pe scaun și își puse centură. Momentul decolării o făcu să aibă un gol în stomac, dar în același timp și un sentiment de eliberare. Se ducea acolo unde putea să numească ACASĂ. Copilul ei va cunoaște un singur tata, și acela va fi Eliot, fără doar și poate. El i-a fost alături zile bune și nopți grele.Știa cât de mult l-a rănit prin faptul că îi era confident și că el auzea din gură ei câtă dragoste îi purta lui John, și câtă suferința a îndurat din cauza faptului că se îndrăgostise de un bărbat fără scrupule, fără sentimente. Câteodată, Kate se întreba dacă într-adevăr a iubit-o vreodată, sau a fost doar o distracție de moment? Dar nu o mai interesa. Avea un viitor minunat în față. Pe drum era un copil, un copil care nu avea nicio vina de ceea ce a fost între ea și John. Era nedrept, egoist și criminal din partea ei să renunțe la el.

       Ochii îi erau ațintiți pe geam, uitându-se deasupra orașului, departandu-se de el din ce în ce mai mult, văzând la final doar o pâcla de nori.

      Kate închise ochii pentru a se odihni. Avu o zi prea încărcată și știa că stresul îi putea daună copilului. Drumul fu lin, fără turbulențe, doar ea avea turbulențe în inimă.

     Mai avea puțin și ateriză pe pământul unde era ACASĂ. Acasă la Eliot, la părinții ei, la prieteni.

     Inima îi bătea într-un ritm alert.

      Deodată simți un gol în stomac, așa că se ținu bine de scaun, încleștându-și mâinile ferm pe brațele lui. Simți o aterizare bruscă, dar totul dispăru, când se ridica, își luă bagajul,coborâ cu picioarele tremurânde iar afară zări mașină lui Eliot.

      Îl văzu pe Eliot stând rezemat de mașină, moment în care ochii lor s-au intersectat, Kate începând să alerge spre brațele lui deschise și puternice în care se simțea cel mai bine. Se simțea protejată. Simțea că acolo era locul ei.

    — Iubirea mea! spuse Eliot cu lacrimi în ochi, luând-o în brațe, îngropându-și chipul în părul ei bălai. Ești aici., rosti el cu un glas plin de blândețe, iubire și căldură, lacrimile conturându-i chipul. Palmele lui îi mângâiau față ei, moment în care îi cuprinse chipul în căușul palmelor lui, sărutându-l ușor.

    — Da, sunt aici și nu voi mai pleca niciodată, Eliot! spuse Kate cu lacrimi în ochi, clipă în care Eliot scoase din buzunar o cutiuță de catifea.

   Se lăsă în genunchi, ridica capacul cutiuței, moment în care Kate începu să tremure .

      — Vrei să fii soția mea? întreba gâtuit el.

       — Da! spuse Kate, imbratisandul și sărutându-l pasional. Da! Vreau să fim o familie, Eliot. Lângă tine mă simt cea mai fericită! spuse ea, îngropându-și chipul în pieptul vânjos.