Stellar Oneshot {K- Idols}

18. Jeonghan ( part 2 )

   **  In urma cu 9 ani **

  Un băietel mic alerga în pădurea deasă ,în lumina apusului. Îi plăcea , căci se juca cu alți copii din acel loc.
Leapșa era jocul lui preferat ,așa că era entuziasmat când venea vorba de acest joculeț. Alergatul il elibera ,simțea briza vântului ,vajaindu-i in jurul urechilor.
   Este încolțit de un alt copil dar afișează un zâmbet Siret și privind spre direcția adversarului său,trece cu o viteza mare pe lângă el ,nu avea nicio șansă să fie prins. Copilul renunță la Jeonghan și își alege altă țintă ,pentru că simte că avea să nu mai poată alerga. Însă ,Jeonghan nu își poate controla viteza. E ca și cum picioarele lui ar alerga fara el,se sperie. Vrea să se oprească dar nu poate,nici macar infigandu-si ghearele în scoarța copacilor,nu avea să ii oprească viteza. Animalele se dădeau din calea lui , speriate.
Pe langa faptul că nu înțelegea de ce nu se poate opri,apariția ghiarelor îl înspăimântau mai mult. Era doar un copil...
O fetiță ce își urmarea câinele ,îl observă. Se oprește și merge spre el.
Sunetul apei își face simțită prezența. Copila vrând să îl ajute pe băiețel ,reușește să îl prindă de mâini ,acesta tinand-o bine dar dintr-un oarecare motiv ,poate mana destinului ,viteza se mai domolește dar fiind prea târziu. Cei doi cad în rău. Apa îi uda până la piele.

Mica fetița nu dăduse drumul mâinii ce cu greu o prinsese adineauri. Îl ținea strâns și îl scoate la suprafață,ajungând pe mal. Băiatul inhalase multa apa ,ea imediat îi aplica primul ajutor până acesta scoate apa afară. Fetița răsuflă ușurată ,lasandu-se pe spate.

    " Mă bucur că ești bine !" Spuse ea cu zâmbetul pe buze.
Băiatul o privea ,stand întins pe spate.
Un zâmbet îi se schițează pe buze și se ridică în stil turcesc .
" Numele meu este Jeonghan,al tău?"

Fetita îl privea și ea fiind în picioare.

" Y/N ,încântată "

Micul băiat nu sta pe gânduri și îi dă o îmbrățișare fetei ce la salvat.

   " Mulțumesc !"

Y/N era fericită,salvase viața unei persoane. Inima ei era caldă și bătea cu putere,poate din cauza că trupul ei nu își revenise de la căzătura in lac dar se vedea că această fetiță avea o inima pură și caldă,gata să ajute pe oricine la nevoie.
Noaptea începea să se lase așa că Jeonghan o conduse pe Y/N acasa ,Unde era în siguranță.
Băiatul nu știa că nu o să mai aibă ocazia sa o vadă cum nici fetița nu știa. Se despart cu zâmbetul pe buze.
   A doua zi ,Jeonghan se trezi fericit,voia să o vadă pe Y/N. Își pupa părinți pe obraz și plecă fericit spre locul unde hotărâseră sa se vadă.
Ajungând ,el se plimba în stânga și în dreaptă ,nerăbdător așa cum era el din fire. Timpul trecea și Y/N nu își făcea apariția. El,începe să creadă că nu o să mai apară.
Ea plecase cu sora și părinții ei din acel orășel, dimineața devreme. Îi părea rău,știa că el o să vina. Îl citise din seara trecută. Știa că e o persoana bună. Plânsese mult in aceea zi.

   Așa ,zilele treceau și Jeonghan își pierduse orice speranță că ea o sa vina ,îl durea.
El a devenit un tânăr bărbat care stăpânește una din cele mai importante puteri...arta sângelui.
Dar nu se lasă controlat de asta.
Și fetița aceea a devenit o frumoasa domnișoara care a uitat de băiețelul pe care la salvat. Asta până în ziua când se vor întâlni din nou.

~prezent ~

El stătea pe pat și te privea,nu știa ce să faca. Se simțea incomod dar nu știa de ce. Era pentru că erai prea frumoasa pentru el sau că îl priveai atât de insistent încât îi provocai fluturași în stomac,cu alte cuvinte ,un nod în stomac?
Erai curioasa și asta se vedea pe fata ta. Se plictisește și își întoarce privirea spre parchetul camerei. Îi plăcea mult mai mult sa privească acolo.
   Își face curaj și te privește iar.
Te-a așteptat atât și tot nu ii vine să creadă.

    " Ție foame?" ,O întreabă Jeonghan,deja la ușă.

Aprobi și ieși pe ușă ,urmat de el. Te ia de umeri ,conducandu-te spre bucătăria decorata frumos și simplă.
Îți face semn să te așezi pe scaunul din fața mesei. Te așezi ,zâmbind timid.
Merge și își ia șorțul din cuierul bucatariei și și-l așează cu stil,facandu-i un nod rapid la spate.
  Își dă cu mana prin bretonul lui pentru a vedea mai bine și se spală pe mâini. Defapt ,doar pentru a arata că e frumos și-a dat cu mana prin păr.
Văzând cum îl privesti îți face cu ochiul. Taie legumele ca un adevărat bucătar și le toarnă în oala de gătit.
  Face de ceva timp acest lucru. Dar nu crezi că te-ai descurca prea bine la făcutul mâncării pe care el,oricum  făcea bine.
    Inima îți bătea foarte tare,nu era doar frumos dar și talentat.

" Vino și gusta puțin !"

Ea îl privea,își aduce aminte de unele întâmplări ale copilăriei ei. "
Semeni cu acel băiețel de atunci" ,gândește ea.
   Da. Acum știe că tu erai acel băiat.
Ea coboara din acel scaun ,nu doar pentru că îi amorțise fundul si ci pentru a fii mai aproape de Jeonghan.
Amintirile puține pe care le aveau împreună ,erau suficiente pentru a-și da seama ,că el e prima ei iubire și că ea e prima lui iubire.
  Gusti preparatul,dar ești neatenta și te frigi. Bei repede o cana de apa dar Jeonghan începe să rada si fara sa își de-a seama ,îți dă un pupic pe frunte.

   "Știi cat te-am așteptat din ziua aceea? "

Băiatul isi confeseaza gândurile.
Fata se întristează.

    " Mult ?! Îmi pare rău.... "

El oprește focul și îți ridică bărbia ,să îl privești în ochii ,căci ai privit pământul cam mult ...
  Îți dă un pupic dulce pe buze.
Zambiti amândoi.
După ce se răcește mâncarea,îți toarnă într-un vas ,din acel preparat japonez cu kimchi.
  Mâncați râzând și povestind întâmplări amuzante cât și triste din viețile voastre.