Stellar Oneshot {K- Idols}

Jisung [NCT]

Cerul era partial înnorat,norii se deplasau încet datorită adierilor slabe de aer și soarele strălucea puternic printre crengile copacilor. Pe acoperișul liceului Scarlet stătea un băiat. Privirea lui era atintita spre cer. Observa un obiect pierzându-se în zare. O stea căzătoare? Mai mult un meteorit ce a aterizat undeva necunoscut.
  Să sară de pe acoperiș? Era în poziția de a sari dar în acel moment.... Ușa se deschide și o fată cu parul deranjat și grăbită apare, ea închide ușa.
Se uita în jur. Și vede un băiat ce sta sprijinit de perete cu mâinile după ceafă.

  " Jisung..."

Se aude aproape stins numele băiatului. Ea se așează lângă el. Jisung își scoate sacoul uniformei și îl așează pe genunchii ei.

"Nu înțelege greșit. Ia spune, de ce ai alergat pana aici?!"

Acesta te întreabă curios.

" Băieții ăia! Mereu se iau de mine. În mod normal pot sa ma descurc cu ei... Dar azi.. Au fost prea mulți."

Îți strângi genunchii la piept.

" Y/N - Chan! Vrei sa ma ocup de ei? Știi ca ei nu o sa treacă niciodată de cuvântul meu."

Ce o fi fost în mintea lui când s-a gândit sa sară?
Doar erai amuzamentul lui. Se apropie de tine și ii dai o palmă.
Rămâne surprins dar se aștepta. Faptul ca nu îl lăsai sa se apropie de tine mai mult decât ii permiți, îl face sa fie mai interesant de tine. Acest coleg al tău.

" Nu am nevoie de ajutorul tău, jisung."

Acesta zâmbește văzând cum te ridici și te îndrepți spre intrare. Ii arunci sacoul fix pe parul lui.

"Mulțumesc pentru sacou. Perversule!"

Jisung îți face cu mana chiar dacă avea haina pe cap.

"Cu placere!!"

El se întinde pe jos și tu dispari pe ușă.

°
°
°

După acea întâlnire de pe acoperiș. Jisung era mereu acolo, la timpul potrivit. Fie ca aveai nevoie de el, fie ca nu.
Băiatul popular al scolii era îndrăgostit de tine. Dar nu îți dădeai seama din cauza glumelor sale perverse.
Toate din cauza unui prieten de al lui. O fata din școală,îl oprește.
Aceasta își spune sentimentele ei pentru el dar Jisung nici nu este atent. Ceea ce ii atrăgea atenția, erai tu.
   Văzând cum alergai ca să te ascunzi de acei băieți problema, jisung ți-a ieșit în cale. Mana lui a luat-o pe a ta într-a lui.

" Y/N-Chan!! Ce ma fac eu cu tine?"

Rosesti. Sentimentul de a-l tine de mana te încălzește. Îți plăcea de el. Dar nu voiai sa recunoști asta nici față de tine.

" Nu te faci nimic. Ma duc acasă."

Îți iei mana înapoi și te îndrepți spre locul tău de muncă. O cafenea cu un concept cosplay. Tema cafenelei fiind una servitoare-stăpân.
Serveai mâncare clienților și te adresai cu "Master" și alte denumiri.
        Jisung se gândește sa te urmărească. O sa afle în curând ce ascunzi defapt.

Ajunsa la cafenea, te îmbraci cu uniforma de lucru. Colegele tale și șefa ta vorbeau mereu cât de bine îți stă. Fiind o adolescenta de 16 ani...mezina cafenelei dădeau un concept diferit într-o anumita zi din săptămâna.

" Fetelor... Trebuie neapărat sa am codite?"

Le întrebi stânjenita.

" Da. Dacă vrei sa îți păstrezi postul."

Șefa ta îți termina de aranjat coditele.
Oftezi.

" Bine..."

După ceva timp ieși în spatele cafenelei pentru a arunca saci de gunoi. Te uiți în dreapta și vezi băiatul pe care nu te așteptai niciodată sa îl vezi acolo.
Era jisung. Inima ta o ia la goană și dai sa pleci dar acesta te prinde de încheietura și te trage după el.

" De ce ești îmbrăcată asa?Lucrezi la cafeneaua asta?

Privești în pământ. Nu aveai curajul sa ii explici.
Ce va crede despre tine dacă ii spui ce e acest loc?

" Jisung...Lucrez aici. Dar motivele sunt altele...Te rog sa nu spui nimănui... Nu ma vor mai lăsa în pace!!"

Începi sa te rogi de el. O grimasă ii apare lângă buze.

" Lasă-mă sa vad unde lucrezi. Pare foarte interesant. Și cum ești îmbrăcată acum... E departe de imaginația mea. "

Ochii ii sclipesc și tu iti dai ochii peste cap.
Înăuntru, colegele tale privesc pe furiș la voi doi.

" Ma simt Urmarita."

II spui.

" Doar ai adus un băiat atrăgător în locul acesta. Și am și onoarea de a fi servit de o fata frumoasa. "

Rosesti iar.

" Jisung! Nu mai vorbi asa."

Pleci ca să ii aduci comanda. Întoarsă cu comanda. El își pune în aplicare gândurile.
 
" Stai lângă mine."

Te trage în bratele lui, clienții uitându-se mirați. Ii simți bratul inconjurandu-ti talia și inima ta bate puternic. Te rusinasei rău. Îl privești și el îți zâmbește.

"Jisung.. Trebuie sa plec.."

Încerci sa pleci dar acesta te tine strâns.

" Pentru tine, Jisung oppa si mereu trebuie sa pleci. Azi ramai."

Îți astupi fața in mâini și îl calci pe picior. Acesta slăbind strânsoarea. Pleci din bratele lui.

" După program. După program o sa îți spun tot."

El te aproba și incepe sa mănânce ceea ce ai adus.

°
°
°

Programul tău sa terminat. Jisung te prinde de mana și te ia după el, a doua oara pe ziua de azi.
Îți scapă un surâs.
Pe podul Han,deasupra râului Han.
Erați voi doi și liniștea apei.

" Jisung tu chiar ești uimitor. Ma uimești de fiecare data."

II spui arucand o pietricica în albia râului.

" Deci, de ce lucrezi într-un loc ca acela?"

" Pentru bani și pentru ca mama nu are voie sa se streseze cu munca."

" Și îți place?"

" E agreabil într-o oarecare măsură. Colegele mele sunt foarte drăguțe cu mine și conceptul acestei cafenele este acela de a face clienții sa se simtă speciali. Bineînțeles, cei care întrec măsura... Nu scapă de legea mea,a Y/N. "

Te aproba și se întoarce spre tine.

" De acum o sa vin la cafenea. Te voi supraveghea. "

Un fior te trece.

" Jisung,de ce mereu ești în preajma mea? "

" Nu îți dai seama? Pentru ca sunt interesat de tine. "

Lumina lunii strălucea peste voi doi. Și acesta te trage în bratele lui, capturandu-ti buzele într-un sărut. Îți dai seama cât de mult așteptai acest moment.

" Te iubesc Y/N! "

Te strange In brate.

" Si eu simt la fel "

II spui. Și îl săruti.

°
°
°

După aceea seara, toată lumea știa ca ii aparți lui Jisung și erai respectata. Felul lui de a se purta nu s-a schimbat. A ajuns un client de încredere la cafeneaua ta.
Și el te iubea...si nu scăpa nicio șansă de a te tachina.

°°°°°°°°°°°°

@jisungmyoppa sper ca îți place... Cred ca dacă nu îmi cereai un oneshot, nu mai scriam... 😅😅