Stellar Oneshot {K- Idols}

38. Jimin [ Special] Part 2

Drepturile rezervate lui bubbletae--

_Peste 3 ani_

Te maturizasei enorm de la moartea părinților tăi. Deși aveai doar 20 de ani, te purtai mereu ca o femeie în toată regula. Auzisei ca bărbatul care te răpise acum 3 ani, era acum la un spital de nebuni. Te bucurai pentru asta, se vedea după fata lui ca are nevoie de așa ceva.

In acest moment, tu erai la mormântul părinților tăi, punându-le câte o floare amândurora. Câteodată veneai și mai plangeai la mormântul lor, îți era dor de ei. Dar nu ii mai puteai aduce inapoi nicicum. Faptul era consumat.

Pe de altă parte, în capătul celălalt al cimitirului se afla el. In acesti 3 ani, descoperise un nou el. Nu mai era nebun, ci probabil doar regreta sortile oamenilor pe care acesta a apucat să îi omoare. Și totuși, de fiecare dată când te vedea aici la cimitir, simțea un gol în stomac. și Același lucru îl simțeai și tu.

Sincer, acum ca devenise cu totul și cu totul o alta persoană, voia să își ceară scuze. Pentru tot ce făcuse, deși știa că nu putea schimba nimic. Ai iesit din cimitir, el oprindu-ți calea.

- Hey... îți mai amintești de mine?

Te uiti la el speriată. Voiai sa fugi, dar ceva de oprea. Te ținea în loc. Ai hotarat totusi sa ii răspunzi. Speriată de consecințe. Credeai ca a evadat, ce puteau știi?

Insa, raspunsul tau nu a fost acela la care probabil s-ar fi asteptat el. Raspunsul tau a fost o palmă. Îi dai o palmă puternică, deși aceasta nu ar fi putut arată nici cat un sfert din suferinta pe care ai avut-o de îndurat. Lacrimile îți veneau încet în ochi, în timp ce privirea lui era una plină de mila acum.

- Uite... îmi... pare rău... stiu ca nu vrei sa mai ai niciun fel de contact cu mine, dar... chiar îmi pare rău.

Cu acestea fiind zise, băiatul își pune mana pe obraz și pleacă. Pleacă trist, pentru că tot timpul asta s-a gândit la tine și cu toate astea, știa că nu e nicio altă cale.

_Peste câteva luni_

Jimin era dinn nou acolo, și tot acolo, la mormântul părinților tăi, erai și tu. Însă acesta stătea cu un buchet de flori în mână, vrând să încerce să repare ceva. Cand iesi, acesta vine direct si iti intinde buchetul.

- Vreau să repar cumva asta. Eu... m-am îndrăgostit de tine încă din clipa cand eram doar un psihopat. Un psihopat și atât...

Ochii tai se măresc dintr-o dată. El? S-a îndrăgostit de mine?

- Imi pare rău dar nimic nu poate fi schimbat. Nu cred ca o sa iti pot acorda vreodată iubire, până la urmă... Mi-ai omorât părinții și m-ai făcut si pe mine sa sufar.

Acesta se gândește și aprobă.

- Stiu asta. Dar lasă-mă să repar toată chestia asta. Promit că o să țin loc de orice. Doar... gandeste-te să îmi dai o șansă.

Cu acestea fiind zise, te uiti la el si il cuprinzi în brațe, rămânând în îmbrățișarea lui caldă. Atunci ti-ai dat seama ca era reciproc.