Stellar Oneshot {K- Idols}

33. Jhope (4)

Scris de bubbletae--

Erai internată în acel spital de 1 an, îi stiai toate colțurile și tot ce se intampla. Părinții, aproape toate persoanele începuseră să te creadă nebună datorita cele povesteai, dar... ceea ce nu știau ei era ca ceea ce le ziceai, era de fapt realitatea. Oamenii care muriseră in acel spital... îl bântuiau după ora 12. Majoritatea plecaseră din acest spital dar... pe tine cine sa te duca la altul? Vedeai tot ce se intampla, până ce și doctorii și asistentele se supuneau lor. Era deja 23:55, te pregăteai de ce era mai rău. Cele 5 minute trec ca și 5 zile, paturile începând să se miște și lămpile să se stinga și să se reaprinda, eventual să se miște. Erai deja sătulă de tot ce se intampla, așa că decizi sa pleci. Proasta alegere, toate luminile se stransesera  în jurul tău și fantomele începuseră să te urmărească. Fugeai, intrând prin aproape toate camerele de spital, dar spiritele înfocate erau tot după tine. Decizi sa te duci la subsol, unde era o singură cameră pe care scria interzis. Iti era enorm de frica, îți era mai frica decât intr-un spital de groază. Acest loc..
..Era chiar horror. Intri și o închizi zgomotos, sperând că ai scapat de ele. Te uiti prin camera, privirea oprinduți-se cand vezi figura unui băiat lângă pe un pat abandonat din acea camera. Dai să pleci crezând că e o fantoma, dar vocea adâncă a acestuia te opreste.

- Unde te grăbești asa? Daca ai venit, nu te voi lasa sa pleci până nu termin cu tine.

Ochii acestuia se fac roșii, dar se refac imediat, un rânjet horror pastrandu-se pe chipul său. Se apropie de tine, trântindu-te de un perete. Frica cu care ai venit aici te razbise din nou.

- Eu.... imi pare rau ca Te-am deranjat. Voi...pleca.

- Nu! Nu am zis sa pleci. Mă satisfaci doar cu privirea, cum te-aș putea lăsa să pleci? De unde ști că nu sunt si eu o fantoma?

Tu te uiți neputincioasă la el, ochii lui prinzand din nou acea tenta de roșu. Era...vampir? Se apropie de gatul tău, dar parca realitatea îl lovește și îți dă drumul.

-Deci, de ce ai venit aici? Te-ai saturat și tu de ele?

Tu taci, uitându-te neputincioasă la el.

-Te-am întrebat ceva! Răspunde-mi!

-D-da.... m-am săturat.

-Te cred. sunt aici de 5 ani, m-am ascuns de ele aici, în acest subsol. Are ceva ce nu le permite să intre. Apropo, mă numesc Hoseok. Am 24 de ani.

- Îmi... pare bine... Sunt Y/N și am 19.

Zâmbetul lui se păstrase pe tot parcursul conversației, compusă din întrebări neimportante. De genul cum ai ajuns aici, și așa. El ajunsese aici datorita familiei lui, îl credeau nebun. Tu... la fel.

------☆☆☆------

De la acea noapte, trecuseră 2 luni. Tot timpul mergeai la Hobi noaptea, râzând și câteodată chiar dormind îmbrățișați împreună. Ți-a zis sa mergi si sa stai cu el mereu, pentru a nu mai fi nevoie sa pleci mereu tot timpul și așa. Cand ai ajuns, acesta te astepta în pat, zâmbind și facandu-ti cu mana.

- Azi... o să îți zic ceva important.

-Dă- i drumul, zici râzând încet.

- Nici nu știu cum să încep... Eu... m-am îndrăgostit de tine. Te-am văzut de prea multe ori și... am realizat ca te iubesc. Știu că nu o să accepți un psihopat ca mine dar...

Îl intretupi cu un sărut scurt pe buze.

- Și eu te plac, prostuțule. pentru mine, nu conteaza ce ești. Vom invata împreună ce e iubirea, zici, zâmbind.

Restul nopții vi l-ați petrecut râzând și zâmbind.