Stellar Oneshot {K- Idols}

Mark Tuan

       

 Sunetul produs de lovirea corzilor de harpa răsuna din pădure pana în cele mai apropiate case, chiar și dincolo de norii albastrii cristalin ce prevesteau o ploaie sănătoasă și puternică. Acest zgomot plăcut se auzea dintr-un castel abandonat plin de rădăcinile buruienilor și al plantelor cățărătoare. Iar ușa principala a castelului era parțial ascunsa de spinii trandafirilor verzi ce creșteau peste tot.
         Se spune ca o fantoma era prezenta în acest palat și pentru ca era trista canta mereu la harpa din argint curat. Un cântec atât de trist încât și iepurașii își plecau urechile oprindu-se câteva secunde pentru a-și spune cuvintele de milă pentru aceea fantomă. Apoi își vedeau de treaba de parca nimic din cele petrecute nu s-ar fii întâmplat.
Iar în oraș treburile nu stăteau bine deloc. Picaturile de ploaie ce ating pământul anunță începutul unei marii furtuni cum nu s-a mai văzut de secole. Un tânăr este dat afara din hanul unde stătea cazat pe motiv ca nu avea suficienți bani.
Acesta înjura cu vocea tare și flamanda după niște răspunsuri. Își ia bagajul și merge unde îl duce vântul.
  Ploaia se grăbește sa lovească pământul cu putere, parul cât și hainele băiatului i se ud. Se enervează pe oamenii orașului acestuia mai mult ca niciodată. Se transforma într-o vulpe roșie și fuge printre străduțele unui cartier pana observa o fata trista. Cu fata în mâini, tânăra plângea atât de tare ca puteai sa juri ca ploaia torențială venea de la ea. Acest tânăr se gândea dacă sa se ducă la ea... Mai ales în forma unei vulpi cu 9 cozi dar pana sa se decidă, el era în fata tinerei fete. Blana roșie ii era uda dar un  semn ca este o divinitate iar ochii albastrii ii străluceau puternic.
     Fata își ridica privirea și tresare ușor la privirea intensa a animalului magic din fața ei.

" Ce ar face o vietate asa frumoasa în zona asta?"
    Întreaba aceasta cu o voce stinsa și răgușita de la plans.

Un corb trecu pe deasupra lor, acel sunet scos de pasarea aceea era un semnal. Vulpoiul trebuia sa facă ceva. Lupii se apropiau. Alte animale divine.

" Am venit sa te iau pe tine. "

Vulpoiul spune aceste cuvinte fără sa își dea seama dar acțiunile următoare sunt din pura voința. O ia cu el pe aceasta domnișoară în palatul său. Lupii nu au ajuns la timp. Ei se uitau spre cer simțind o urma vaga și nesigura a vulpii și a omului.
Într-un final ploaia spălând mirosul lor de tot.
În palat, aterizarea celor doi nu a fost prea ușoară chiar a fost dramatica și periculoasă. Băiatul zâmbind o ajuta. Amândoi, in picioare își zâmbesc unul altuia în semn de mulțumire. Palatul nu era un palat ci mai degrabă o vilă uriașă. Unele camere fiind îngropate în pânze de păianjen și paturi de praf. Tânărul stătea mai mult pe drumuri si motivele sunt simple. Singurătatea te aduce în disperare de aceea ii plăcea sa stea înconjurat de oameni pe care nu ii cunoștea.
În acele momente puteai sa vezi un zâmbet sincer și puternic pe privirea sa melancolica și pline de întrebări. Palatul său era atât de mare cu o singura prezența... Și aceea era a lui.
     Povestea tinerei era total opusul. Înconjurată de oameni ce le pasa doar de ei și de faptul de a vorbi subiecte ce nu o interesau nici cât negru sub unghie. Pentru ea, singurătatea o salva din mulțimile nepăsătoare la care era obligata sa fie prezenta.

" Eu sunt Y/N"

Se prezintă timid.

Chipul frumos al băiatului o făcea timida din oarecare motiv. Iar imbracamintea ii venea asa de bine și ii configura imaginea unui tânăr debutat ca detectiv încât fata face pași înceți spre el, luându-l într-o îmbrățișare strânsă. Parul ei prins într-o coada se desface și culoarea ochilor ei se schimba într-un mov pal.
     Acesta e motivul pentru care ea nu se speriase când vulpoiul frumos a apărut.
Numele lui era Mark.
Îmbrățișarea ei ia adus fiori pe tot trupul, lacrimile punând stăpânire pe el. Asa se simțea o îmbrățișare? Pana acum nu mai avuse parte de astfel de ocazii. Vedea mulți oameni cum se îmbrățișau dar nu mai știa  , defapt a uitat... Cum a uitat și prima sa iubire...
Ca Y/N sa nu vadă lacrimile își afunda chipul în parul ei, luând-o în brate,totusi a observat...
     Sunetul produs de harpa se oprește. Fantoma și-a luat mâinile rafinate de pe corzile albe și se vede o lacrima grăbită sa iasă din închisoare.
Creatura a zâmbit și și-a îndreptat privirea spre o poza plina de praf. Un băiat simpatic și ea.

" Ma bucur ca m-ai uitat, dragul meu!"

Spune oferind o rezonanta plăcută încăperii abandonate și dispare ca razele soarelui în întâmpinarea nopții dar pentru totdeauna.