Stellar Oneshot {K- Idols}

24. Lay [ Special ]

Lay pov:

      Aveam nevoie de o vacanta ,stresul era așa de mare ,încât cu greu ,îmi stăpâneam nervii . Nu puteam fii eu.
O vacanta departe de tehnologie ,doar eu și peisajele din natură. Nu voiam asta ci îmi doream. Îmi doream să dispar câteva zile. Să fiu precum un lup singur ,atunci când vrea liniste.
   Ajuns acasă,după o zii lungă,am intrat în camera mea. Am scos troler-ul de sub pat. Îmi aleg câteva șiruri de haine și le împachetez frumos.
Lucrurile personale le pun in ghiozdanul meu.
  Când terminam de împachetat tot,intra in camera Suho. Închide ușa după el.

" Chiar ai de gând să pleci pe neanunțate?"
    Întreabă el ,vizibil pe față.

" Chiar daca o am probleme cu șeful..Eu plec. Câteva zile...nu lipsesc mult ."
       Îi răspund aratandu-i un zâmbet slab.

   " O sa incercam sa te ascundem,mai ales de fani! Și noi vrem sa scapi de stres. "
    
   Iese ,probabil îi anunță pe ceilalți. Ei sunt membrii trupei mele,prietenii mei ,frații mei și familia mea. Pe ei ma bazez mereu chiar daca pronuntia mea in coreeană lasă de dorit...
  Cobor ,majoritatea erau jos. Mă așteptau. Mi-au urat vacanță plăcută și m-au felicitat că am avut curajul sa plec,în ciuda programului încărcat .
  Sunt in masina . Mă îndrept spre aeroport. Îmi cumpărasem un bilet ,în secret ...acum ceva zile.
Îmbrăcat bine,cu o masca neagra si o șapcă ,am pășit înafara mașinii. Îmi urmez bodyguardul. Poate că fugeam pe furiș dar fără el ,chiar nu cred că aș mai fii putut pleca.
  Mai erau câteva minute pâna la îmbarcare așa că îmi ascund privirea de oamenii ce se întorceau acasă sau plecau cu alte zboruri.
Bodyguardul era cât se putea de natural dar cred că cineva m-a recunoscut ,caci văd cum fetele încep să îmi strige numele și să ma caute cu privirea. Cum de s-a aflat?
  Îmi scot și perechea de ochelari pe care o aveam in caz de urgenta și mii pun.  Acum chiar că o să arăt dubios.
Parca le spun că eu sunt.
Omul meu și-a făcut datoria și a chemat paznici din aeroport. Dar fără ajutor. Doar el și cu ei..nu mă puteau apara de fanele ce îmi vor autograful și sa îmi facă poze... Îmi iau bagajul și îmi pun picioarele la mers. Daca mai stăteam mult... m-ar fii prins, acum...macar incerc sa alerg.
   Simt o mana pe mânerul troler-ului meu. Era sigur a unei fete. Mă uitam la ea. Îmi face semn să tac. Îmi las inima libera fara sa vreau și următorul pas pe care îl face este sa îmi ia mana într-a ei și să începem să fugim ,având în vedere că fanele se apropiau. Se anunță îmbarcarea zborului meu.

   "Ajungem imediat la destinație. Vreau doar sa va protejez. "

Îi aud vocea domnișoarei pentru prima dată. Vrea să ma protejeze?
   Ajungem la intrare. Dau biletul doamnei aceleia.

   " Vreau sa îmi dați șapca și masca. Numai așa veți putea avea o vacanță plăcută!"

Ceva mă făcea să am încredere în ce spune . Așa că i le-am dat. Înainte să intru în avion,am privit cum fugea pentru mine,în direcția opusă.
  Mă așez pe scaunul meu. Zborul la clasa I . Insfarsit liniște.
Asta e doar începutul vacanței mele.

°°°

Oamenii lipseau din aceste împrejurări. Liniște și pace. Purtam un costum tradițional chinez. Mă simțeam ca acasă...îmi torn in ceașcă niste ceai de ginseng.
Perfect pentru o seara înstelată la munte. Era puțin frig dar când am sa mai simt o așa briza a vântului ?
Doar de aceasta data las frigul să mă îmbrățișeze.
Peisajul se intuneca ușor,sosind noaptea. Momentul perfect să ma desfășor.
Merg pe iarba ofilita de vreme și îmi las spiritul meu animalic să iasă la iveală. Alergam in pădure,simțind iarba ce era udă și rece sub lăbuțele mele gri. Alunecam printre copaci asemeni adierii de vânt ce o simțeam pe blana mea.
O grămadă de creaturi nemaiîntâlnite se plecau în fața mea cu respect. Ce era mai frumos ,era că unde calcam totul revenea la viață. Vindecam aceasta padure si imi plăcea.
Cum sa nu iubești aceasta creație? Pădurile,florile..cat si animalele ce îți umplu viața de bucurie.
  Mă opresc pe o stâncă. Printre crengile copacilor  se putea vedea mândra luna ,ce ne călăuzește calea in noapte.
Vrăjit de ea,îmi ridic capul și cântecul meu mângâie acea sfera strălucitoare.
Nu doar vocea mea se îmbină cu sunetele liniștitoare ale acestei păduri din munți ci și vocile tinerilor lupi ,astfel urletele noastre se alătură ,tinand companie prea frumoasei luni. Stelele ce apăreau rand pe rand ,formau un dans in jurul reginei lor. Râdeau ,dansau cu atât mai mult cat regina lor ,strălucea mai puternic.
Iar,aici pe pământ,animalele dansau cu orice animal le ieșea în cale. O veveriță cu un șoricel,pe o ciupercuța.
Mă alătur si eu dansurilor din aceasta zonă. Dar nu știam cu cine sa dansez.
  In lumina lunii iese o prea frumoasă lupoaica. Culoarea blănii ei era specială așa cum era și ea. Într-un salt este lângă mine. Dansam ghidați de lumina lunii ,vrăjiți unul de celălalt.
Eu,eram un lup ce dansa cu ea. O lupoaica normala. Era așa simpatica.
  Cum venise timpul ca și pădurea sa adoarma, mă ridic de langa ea ,îi las un pupic pe frunte ,ea plecandu-si capul pentru mine.
  Alergam urlând fericit. Chiar speriind unele animăluțe.
Ajungând la cabana mea ,îmi iau forma umana și simtindu-ma mult mai bine,intru și mă las cuprins de visele dulci.

°°° după o săptămână °°°

Urcam in duba trupei ,eram mult mai odihnit și acum eram eu. Trebuia să ajungem la o ședință de autografe. Mi-a fost dor de ele. Să îmi simt mana cum scriu numele fanelor și a fanilor mei alaturi de semnătura mea.
  Coboram rand pe rand , de aceasta data,nu mă mai ascundeam. Sunt mândru să fiu cine sunt.
Intrăm în încăperea unde aveam să dăm autografele noastre.
Membrii acestei trupe se poarta ca niste cățeluși ,nu că nu ar fii.

   " Yahh!! Asta e locul meu!"
   Tip la Chanyeol și îmi ocup locul de drept .

" Hyung!! Mă bucur că te-ai întors!"
       Uriașul Yoda îmi zâmbește.

    °°°

In fața mea apare o fata,se așează în genunchi,chipul ei îmi spune că am mai întâlnit o undeva.
O priveam.

    " Sunt o mare fana. Numele meu este Y/N "

   " Numele tau e frumos. "
   Îi zâmbesc.

" Oppa....vreau sa îți dau ceva. "

   Scoate din gentuta ei ,o șapcă și o masca neagra. Zâmbesc și mai deschis.
Ea era fata de la aeroport. Ceva îmi spune că ea este mai mult decât arată.

  " Am avut grija de ele. Am așteptat până v-ați întors. "
  Îmi zâmbești . Un zâmbet atât de sincer.

" Le puteai păstra...și totuși mi le-ai adus înapoi...."

   " Eu nu iau lucruri ce nu îmi aparțin. Țin la oppa al meu. Oppa care a stat cu mine în fiecare zi... "

" Mă bucur că am o fana așa sinceră ca tine, Y/N . "

Ii inmanez autograful ,mâinile noastre atingandu-se. O scânteie a sarit. Ochii noștrii stralucind. In fața ochilor noștrii de derulau amintirile din munți. Ea era acea lupoaica veselă.

" Și eu mă bucur că sunt fana ta. O să ne mai vedem !"

Se pleaca in fața mea iar și se pierde printre oameni.

" Hyung! Cine era? O cunoști? "
    Jongin îmi dă un ghiont in coaste.
" Se pare că da..."

  Îmi revin și îmi salut următorul invitat.