You&I

Capitolul 10

Niște raze de soare își fac loc prin spațiul gol dintre draperii, și îmi intră fix în ochi. Mă uit la ceas, care arată ora zece dimineața. Chris are capul așezat pe pieptul meu, și picioarele noastre sunt încolăcite. Amintirile de noaptea trecută îmi apar brusc în minte, la fel și declarația lui Chris, care nu am idee ce ar trebui să însemne. Poate el chiar vrea să încerce să avem ceva? Asta sună ridicol, dar totuși, cuvintele lui păreau atât de adevărate. Sper doar să nu fi uitat toate lucrurile pe care mi le-a spus. Îl privesc pe Chris, care pare atât de vulnerabil când doarme, atât de blând și de frumos.

- Tu mă privești în timp ce dorm? zice el, și un zâmbet îi joacă în colțul gurii în timp ce mă privește cu ochii întredeschiși. Eu îmi ascund fața în pernă, rușinată că m-a prins privindu-l în timp ce doarme. Îmi ridică bărbia pentru a-l privi în ochi.

- Bună dimineața, zic eu și ochii lui sclipesc.

Următoarele minute ne privim unul pe altul, așa de mult și de intens, cum nu am făcut-o niciodată. Nu am idee cum ar trebui să încep asta, adică cum să dau o șansă chestiei care e între mine și Chris, acestui habar-n-am-cum-să-l-numesc-lucru. Sper doar ca el să nu își bată joc de șansa pe care i-o dau, mai ales după ce m-a rănit atât de mult ultima dată, și nici măcar nu eram împreună. Acum suntem? Țin minte din discuția cu Chris de la trei dimineața, că am spus că o să mă gândesc la asta. Nu pot să neg sutele de sentimente pe care le am pentru el, dar totuși sunt foarte nesigură de ceea ce urmează să aleg, însă până la urmă știu sigur că nu voi putea să mai stau departe de el, cel puțin nu prea curând.

Și nici nu ai vrea, comentează subconștientul meu, și pentru prima dată îi dau și lui dreptate.

- La ce te gândești? mă întreabă Chris, când observă faptul că eram cu totul pe altă planetă.

- Nimic important, zic eu și îmi las privirea să cadă jos.

- Spune-mi, îmi ordonă el și îmi ridică privirea, iar pe fruntea lui apare o încruntătură. Eu oftez învinsă. Te gândești la noi? continuă el, iar eu îl privesc amuzată. Ce naiba? Acum știe și ce gândesc?

- Oh, acum există un noi? zic eu tachinându-l, și el zâmbește.

- Doar dacă vrei tu să existe, spune și bătăile inimii mele devin neregulate, încât îmi e teamă că o să le audă.

Eu îl privesc, făcând concact vizual. Îmi așez mâna dreaptă pe obrazul său, și îmi lipesc buzele de ale lui într-un sărut plin de dorință. Își așează mâna pe spatele meu, moment în care furnicături îmi apar pe tot corpul. Cealaltă mână o așează pe ceafa mea, și mă trage mai aproape de el, adâncind sărutul. Limba lui se încolăcește cu a mea, în timp ce mâna lui caldă se plimbă pe toată suprafața spatelui meu. Fire de electricitate mișună în venele mele, și Chris mă sărută mai tare. Ce dor mi-a fost de toate astea, și aș nega dacă aș spune că nu vreau ceva cu el.

- Te-ai gândit la...ști tu, chestia aia? mă întreabă el, și dacă nu aș zice, aș crede că e...timid?

- Da, m-am gândit, zic eu și fac contact vizual cu el

- Și?

- Și, pot spune doar că, mi-aș dori să fim un 'noi', zic eu și el zâmbește cu gura până la urechi.

- Va trebui să mă îndrumi, nu am idee cum funcționează toată chestia asta cu iubit-iubită, zice el și chicotește ușor, iar eu nu rămână deloc uimită, mă așteptam la asta.

Mai târziu, coborâm în bucătărie, și îl privesc pe Chris cum îmi face clătite. Tocmai am aflat că îi place să gătească. În momentul acela, realizez că eu nu știu nimic despre el, doar faptul că e foarte opus mie, și, să fiu sinceră, Chris nu este cea mai ușor de cunoscut persoană. El nu spune niciodată ce simte, sau cel puțin nu mi-a spus mie, poate Jay și Louis îl cunosc. Însă sunt atât de multe lucruri pe care vreau să le știu despre el încă de când l-am cunoscut, de exemplu familia, și multe altele chestii, mai ales prostul obicei de a-și bate joc de fete.