You&I

Capitolul 18

Din perspectiva lui Chris

O privesc pe Claire care stă fixată pe persoana care iese din mașina neagră. La cât sunt de nervos pentru că a dat vina pe mine, acum când în sfârșit am reușit să o prind aveam de gând să mă cert cu ea din cauza nervilor pe care mi i-a provocat, dar în momentul acesta, o compătimesc și m-am enervat și mai tare când mi-am concentrat atenția spre bărbatul care tocmai a ieșit din mașină.

- Tată? iubita mea este complet împietrită, abia reușind să scoată două cuvinte. Ce cauți aici? continuă ea.

Bună întrebare.

- Mama ta mi-a zis la ce oră ieși de la școală și...

- Și ce? Acum mă urmărești? Claire se enervează în timp ce eu aștept ca bărbatul care i-a făcut viața un calvar să zică ceva greșit și sar.

- Speram să mergem în oraș să mâncăm ceva și să mai stăm de vorbă.

După câte i-a făcut, acum o cheamă și în oraș? Cât de josnic este asta?

- Tu chiar mă întrebi așa ceva? Claire îl privește în timp ce își încrucișează brațele ei firave la piept.

- Claire, ți-am mai spus, tot ce vreau este să purtăm măcar o discuție fără să ne certăm sau să îmi strigi anumite lucruri. Până la urma urmei, sunt tatăl tău!

- Serios? Unde erai când eram doar un copil și aveam nevoie de tine? Lasă-mă să îți răspund eu la asta, în barul de pe strada noastă în Los Angeles! Claire țipă și îl ațintește cu privirea pe bărbat.

Schimb de priviri au loc între mine și bărbatul din fața mea, abia atunci observându-mi prezența.

- Și tu ești? vocea lui mă lovește, nervii pe care îi am pe el fără să îmi fi făcut ceva fiind încă prezenți.

- Chris Davis, zic eu și îi apuc mâna, făcând cunoștință.

- Îmi pare bine să te cunosc Chris. Eu sunt Richard, spune el și încearcă să îmi arate un zâmbet.

- E iubitul meu, spune Claire și îi arată tatălui ei un zâmbet amar.

- Iubit? Nu mi-ai spus că ai un iubit, zice el și zâmbește slab.

- Nu am avut un motiv să o fac. Oricum, tu ce cauți în Seattle? Claire spune, având o privire curioasă și confuză.

Bună întrebare. Nu cred că a bătut atâta drum doar ca să mănânce o porție de cartofi prăjiți cu fiica lui.

- Am fost trimis de către șef să lucrez aici o săptămână, și am zis că dacă tot sunt aici, să petrecem ceva timp împreună, spune Richard, ochii lui fiind plini de speranță în așteptarea răspunsului fiicei sale.

Din perspectiva lui Claire

Amintirile cu tata îmi inundă mintea iar și iar, și iar în momentul în care stau și îl privesc. La un moment dat, ajunsese să fie un om destul de neîngrijit. Ajunsese să se neglijeze chiar și pe el. De familia lui nici nu mai zic. În schimb, acum îl văd numai la patru ace, cămașa și cravata fiind nelipsite din vestimentația lui. Barba nu foarte mare este acum perfect îngrijită, fără să aibă nici măcar un fir rebel. Arată exact cum ar trebui să arate un om de afaceri, ceea ce și este.

- Deci? O să accepți să mergem să mâncăm ceva? Te rog, spune tata în timp ce mă ruga din priviri, iar eu îmi dau ochii peste cap și aprob cu o mișcare ușoară a capului. Zâmbetul de pe fața tatei se accentuează în timp ce îmi face semn spre mașină. Urc pe scaunul din dreapta, iar Chris în spate și pornim spre cel mai apropiat local din zonă.