You&I

Capitolul 21

După ce eu și Chris ne-am mai relaxat puțin în pat și ne-am acomodat cu camera, am despachetat, și am coborât jos unde ceilalți doi sortau cumpărăturile.

- Claire, hai să mă ajuți, noi două facem pe aici, iar ei se duc să instaleze grătarul, spune Ally iar eu aprob din cap și merg lângă ea.

- Și noi ce ai zis că facem? întreabă Jay, citindu-i-se pe față lenea de a instala grătarul, dar în același timp foamea care a pus stăpânire pe toți patru.

- În spatele cabanei este o magazie unde își ține tata tot felul de chestii. Aveți grătarul acolo, apucați-vă de treabă până facem noi aici ce e de făcut, zice Ally și desface pieptul de pui din ambalaj.

Cei doi pleacă, iar eu și ea rămânem singure să ne ocupăm de mâncare.

- Deci, cum ți se pare? E totul ok? Ally taie niște felii de piept de pui și așteaptă răspunsul meu la întrebare.

- Dacă e ok? Tu glumești?

- Da, adică mna, sper că vă place și e totul bine, chiar vreau să fie o ieșire bună, aveam nevoie de asta, zice.

- Cu siguranță, nu îți face prea multe griji, nu are ce să nu iasă bine, până acum e genial. Ce zici, când terminăm aici facem o plimbare prin zonă? Pe lângă lac? Când se întunecă poate aprindem un foc și stăm la povești? zic și arunc niște pulpe de pui într-o farfurie adâncă și presar niște condimente.

- Sună foarte bine, zice ea și îmi zâmbește.

După ce am terminat cu carnea pentru grătar, tai niște legume în bucăți potrivite ca mărime, adaug niște sare și ceva ulei, și încep să amestec cu o lingură. În scurt timp, salata mea e gata. Ieșim afară cu recipientele cu carne, și îi întâmpinăm pe băieți, care au aprins deja grătarul.

- Cum merge treaba? zic și îmi desfac o doză cu suc.

- Vă așteptam, mai mult putea să dureze? glumește Jay iar eu râd.

- Dacă nu vă convine, trebuia să inversăm rolurile, zic.

- Da, noi doi cu siguranță știam să pregătim o carne, dar nu știu cum va-ți fi descurcat voi două să instalați grătarul, râde Chris iar eu îl împing ușor, el începând să râdă mai tare.

- Și ce? Crezi că ne era greu să asamblăm niște chestii și gata?

- Să asamblați niște chestii și gata? Crezi că e așa ușor? Chris râde dar se și încruntă și încep să cred că o ia personal.

- Da, de ce nu, zic și îmi încrucișez brațele la piept.

Eu și Chris continuăm să ne tachinăm până e gata carnea. Eu și Ally aranjăm masa pe verandă, și ne așezăm toți. Fiecare își alege ce dorește să mănânce, și fericirea ni se citește pe chip când în sfârșit mâncăm după atâta timp.

- Măcar e bună, la cât a durat să o faceți, zice Chris, iar eu și Ally ne dăm ochii peste cap în timp ce ei doi bat palma.

Mă uit urât pe ei, încercând să nu las zâmbetul să mă dea de gol.

- Hei, glumim și noi să mai destindem atmosfera, spune Jay cu gura plină, iar eu încep să râd. Ăștia doi se completează perfect.

- Îmi pare rău că nu nu au venit Jennifer și Louis, zic și îmi tai o bucată de carne și continui să mănânc.

- Și mie, parcă nu sunt aceleași glume dacă nu e și Lou', zice Chris.

- Bine zis.

Restul mesei este acompaniată de glumele băieților, tachinările mele cu Chris, și după mâncat. Eu și Ally strângem resturile. După ce mai pierdem timpul pe lângă lac, multe plimbări, stat la iarbă verde, nici nu mi-am dat seama că s-a făcut ora șapte. Eu și Chris ne retragem în cameră, și acum e rândul meu să mă arunc în pat. Mă simt destul de obosită, dar le-am promis celorlalți că după ce facem câte un duș, ne întoarcem jos, facem un foc și stăm la povești.

- Merg în duș, bine iubito? zice Chris ținând un prosop în mână.

- Să nu stai mult, vreau și eu, zic și îl privesc.

- Cu siguranță nu mai mult ca tine, spune el și iese din cameră.

Mă întind din nou în pat, gândindu-mă la toată ziua asta frumoasă. Chiar m-am simțit foarte bine alături de ei.

În timp ce așteptam să iasă Chris din duș, mă sună mama, așa că îi răspund și stau de vorbă cu ea în timp ce aștept să treacă timpul. După ce trec aproximativ cinci minute din conversația cu mama, aud și remarc o notificare pe telefonul lui Chris.

- Mamă, te superi dacă vorbim mâine? O să merg să fac un duș și apoi cobor jos la ceilalți, zic, iar mama îmi urează noapte bună și închid apelul.

Îmi concentrez atenția pe telefonul lui Chris, care zace lângă mine în pat. În timp ce stau și mă uit la el ca o proastă, alt sunet însoțit de o altă notificare, face ecranul să se aprindă. Curiozitatea din mine câștigă, și apuc telefonul. Deschid mesajele, în timp ce mi se deschide și gura de uimire totală. Amber... Amber îi scrie lui Chris? Ce?

"Chris, îmi e dor de tine"

"Când ne mai întâlnim?"

Mă holbez cu stupoare la cele două mesaje, încercând să procesez ce Dumnezeu se întâmplă.

- De ce dracu te uiți în telefonul meu? țipă Chris cu parul ud care intră în cameră.

- Eu... încerc să zic, dar Chris mă întrerupe de parcă el ar trebui să fie cel cu adevărat supărat.

- Tu ce? Tu ce? țipă iar, și eu mă ridic în picioare.

- De ce dracu îți dă Amber mesaje ție? zic și mă enervez și eu.

Ce naiba se întâmplă tocmai acum? Iar mă cert cu Chris?

- Nu e treaba ta cine îmi dă mie mesaje, ne-am înțeles? Eu mă uit în telefonul tău? Nu!

- Tu te auzi ce spui în momentul ăsta? Cum adică nu e treaba mea? Amber îți dă mesaje, singura fată care are ceva cu tine, iar pe mine mă urăște! Încerci cumva să dai vina pe mine? nervii mă acaparează, și vorbesc cu el exact cum vorbește și el cu mine.

- Nu dau vina pe tine, este vina ta! Ști ceva, ieși afară! țipă și mă privește cu cea mai urâtă expresie pe care am văzut-o vreodată pe chipul său în timp ce îmi arată ușa cu degetul arătător. Știu că are "geniala abilitate" de a-și schimba stările exact cum își schimbă un cameleon culoarea, dar asta este absurd. Cum dracu are tupeul să dea vina pe mine? Și totuși de ce îi dă Amber mesaje? Ce Dumnezeu se întâmplă, nu știu.

- Pardon?

- M-ai auzit, ieși afară! țipă iar, și eu fac un pas spre el.

- Tu nu îmi spui mie să ies afară, este și camera mea, îți amintești? spun pe un ton răspicat și îl privesc la fel de urât cum o face și el.

- Nu mă interesează, pricepi? Ieși afară!

- Bine, dar îți garantez că eu aici nu mă mai întorc, zic, îmi apuc telefonul și ies pe ușă, trântind-o în urma mea.

Cobor scările în grabă, iar Ally și Jay - care mai mult ca sigur au auzit toată cearta - mă privesc cu uimire.

- Claire, ce s-a întâmplat? Unde pleci? Ally țipă după mine, dar îmi continui drumul și ies afară.

Nu am de gând să mai stau aici nici măcar un minut.

Uau, două capitole unul după altul, nici eu nu pot să cred. Pot spune că am fost într-o formă bună. Kisses