You&I

Capitolul 2

Deschid ochii, după care mă întind în pat încercând să alung somnul în care eram prinsă. Primul lucru care îmi apare în minte, este Chris. Tot ce s-a întâmplat ieri îmi trece constant prin cap, amețidu-mă de tot. Cobor leneșă din pat, făcând apoi un duș bine meritat, aburii fierbinți relaxându-mă complet. Îmi pregătesc micul dejun singură, deoarece mama încă nu a ajuns acasă. Mâncarea este bine venită, și mă relaxez în timp ce stomacul meu nu mai scoate sunete ciudate din cauza lipsei de mâncare.

Urc în camera mea pentru a mă pregăti. Îmbrac niște blugi strâmți de un albastru deschis, un maiou mulat albastru închis și peste, o jachetă de piele neagră. Aplic puțin machiaj și după ce îmi pieptăn părul, sunt gata. Iau teneșii în picioare, geanta și plec. Răsucesc cheia în ușă pentru a o încuia, și pornesc pe aleea casei și ies din curte. Privirea îmi rămâne blocată și mă opresc din mers când văd mașina neagră cunoscută parcată în fața casei mele. Merg spre mașină deschizând ușa șoferului.

- Ce dracu' cauți tu aici? spun eu, sângele clocotindu-mi în vene de nervi.

- Am venit să te duc la școală, spune Chris privindu-mă amuzat, enervându-mă și mai tare. Aproape că îmi venea să îl pocnesc.

- Nu îmi aduc aminte să te fi rugat să mă duci la școală, spun eu încrucișându-mi brațele la piept, iar el își dă ochii peste cap.

- Cred că ar trebui să te relaxezi puțin, spune Chris zâmbind.

- Chris, nu am de gând să mă relaxez sau să mă urc în mașina asta cu tine, spun eu susținându-mi punctul de vedere și el își dă din nou ochii peste cap.

- Claire, urcă odată în mașina asta afurisită, altfel te las aici.

- Cu plăcere, prefer să merg cu autobuzul decât să stau în mașină cu tine, zic eu. Cât tupeu pe el.

Chris se ridică de pe scaunul din piele și iese din mașină. În secunda următoare, mă ridică în sus și mă pune pe umărul lui, mergând cu mine în partea opusă a mașinii.

- La naiba Chris, pune-mă jos chiar acum! spun eu lovind-ul cu pumnii mei mici în spate, dar nu părea să îl afecteze. Băiat idiot și puternic.

- Sigur că da, imediat, spune el și mă așează pe locul pasagerului. Închide ușa, și se pune și el pe locul șoferului.

- Nu pot să cred că ai făcut asta, ești un idiot, zic eu supărată, dar Chris părea să fie doar foarte amuzat de situație. În acel moment, liniștea acaparează spațiul mic din mașină. Pornește motorul și în mai puțin de zece minute, ajungem. Cobor din mașină, și nici nu îl aștept pentru că grăbesc pasul, nu am de gând să merg cu el lângă mine spre școală. Bineînțeles că dorința nu îmi este ascultată, și Chris apare imediat lângă mine. Cât de repede merge băiatul ăsta?
Mă trage de braț, și mă întoarce cu fața la el, lipindu-mă de pieptul lui tare.

- De ce fugi de mine, huh? spune el cu buzele lipite de urechea mea. Ne puteau vedea toți elevii din curtea școlii în ipostaza asta. Deja câteva priviri erau îndreptate spre noi doi.

- Chris, lasă-mă te rog, spun eu și mă eliberez din strânsoarea lui. Chris începe să râdă.

- Ce e așa de amuzant? zic eu și îl privesc nervoasă.

- Ohh Claire, ne-am putea distra atât de bine dacă ai coopera mai mult, spune el și eu rămân surprinsă de cuvintele lui. Ce crede? Că sunt fata cea nouă, și sunt bună de joacă?
Îi arunc o privire acidă, chiar înainte ca Allyson și Jennifer să își facă apariția.

- Bună Claire, spune Allyson și mă îmbrățișează, la fel și Jennifer.

- Ce faceți? le întreb eu zâmbind, încercând să uit de prezența lui Chris lângă noi.