You&I

Capitolul 24

Ajungem în oraș, și după ce îi lasă pe Ally și Jay acasă, ajungem ultima dată și la mine. I-am spus lui Chris să rămână la mine pentru prânz, sunt sigură că mama nu ar avea nimic împotrivă.

Îmi iau bagajul, și intru în casă, urmată de Chris. Las geanta pe hol la intrare, și aud niște voci din bucătărie. Se pare că mama are musafiri. Femeia blondă și cu ochi blânzi care stă pe scaun, se întoarce spre mine și îmi zâmbește larg.

- Mătușă Jenna? spun și zâmbetul meu crește pe față.

- Bună Claire, zice ea și sare de pe scaun direct în brațele mele. Îmi înconjor brațele în jurul ei și o strâng tare. Mi-a fost atât de dor de ea.

- Ce faci aici? Credeam că ești în New York cu Brad, zic după ce îmi dă drumul din îmbrățișare.

- Oh, Brad, da, s-a cam încheiat capitolul ăsta, zice ea și oftează.

- Ce s-a întâmplat? spun și iau loc pe un scaun.

- Pur și simplu nu ne-am mai înțeles absolut deloc în ultima perioadă, așa că am fost de comun acord să punem punct. Nu mai contează acum. Deci, el este? spune Jenna și îl privește pe Chris cu un zâmbet ciudat.

- Chris, spune el și îi apucă mâna Jennei pentru a face cunoștință.

- Mamă, am zis că nu este vreo problemă dacă o să rămână să mănânce de prânz cu noi, zic.

- Sigur că nu, chiar acum aveam de gând să pregătesc masa, zice mama iar Chris zâmbește. Cred că se bucură că se înțelege cu mama.

Jenna îmi zâmbește, la fel și lui Chris. Este exact ca o prietenă pentru mine, nu ca o mătușă. Are douăzeci și opt de ani, apropiată de vârsta mea. Este cea mai dulce și nebună femeie pe care o știu. Întotdeauna mi-a fost alături, mai ales în perioada foarte proastă pe care am avut-o din cauza tatei. Mereu mă înțelege, mă ajută, mă susține, chiar nu știu ce m-aș face fără ea.

- Mamă, de ce nu mi-ai spus că sora ta vine acasă? zic.

- Sincer, nici eu nu știam, zice mama în timp ce pregătește prânzul, iar Jenna râde.

- Ei bine, mă pricep de minune să fac surprize. Deci, ultimul an de liceu nu? Ia spune, cum e noua școală?

- E destul de bine, mi-am făcut prieteni noi, zic.

- Să înțeleg că el este una din părțile bune la noua școală, nu? spune Jenna în șoaptă când Chris se îndepărtează ca să răspundă la telefon.

- Da, ceva de genul, zic și râd. Ce dor mi-a fost de ea.

- E drăguț, oricum, aștept mai multe detalii când suntem doar noi două, zice și îmi face cu ochiul.

Întotdeauna mi-a plăcut simțul umorului la ea, toată încrederea pe care o are în ea, optimismul, energia. E o persoană minunată.

- Și că tot vorbeam de petrecut timp doar noi două, o să te scot la niște cumpărături după prânz, mergem să bem o cafea, avem foarte multe de povestit, zice ea și mă privește cu un zâmbet specific Jennei.

Eu zâmbesc și aprob din cap, după care încep să îi povestesc și ei și mamei cum mi-am petrecut weekend-ul la cabana lui Ally, evitând desigur cearta cu Chris, nu am de gând să aduc vorba despre asta mai ales acum când este și el aici. Defapt nu am de gând să aduc deloc vorba despre asta, nici Jennei nu cred că o să îi spun ceva despre asta, pur și simplu nu vreau să își facă o părere proasta despre Chris când îl cunoaște doar de o oră. O să mă descurc eu cu el și comportamentul lui până la urmă.

Masa este gata într-un final, și ne așezăm toți să mâncăm. Chris se simte în largul lui în prezența mamei și a Jennei și mă bucur, chiar mă bucur că e bine pentru el și are o stare bună. Bineînțeles, nu scapă de întrebările mătușei mele și câteva ale mamei, dar din câte văd, nu pare să îl deranjeze. Ultima dată când i-a pus tata întrebări chiar s-a simțit foarte prost și a evitat subiectul destul de mult, și toată ziua m-a evitat chiar și pe mine.

- Chris, sper că nu te superi dacă o răpesc pe prietena ta restul zilei, dar ști cum sunt fetele, mai ales după ce nu s-au văzut de mult, nu? Jenna râde iar Chris i se alătură.

- Nu m-ar putea supăra chestia asta, spune el iar Jenna pare mulțumită de răspuns.

Într-un final, o las pe Jenna să mă ducă unde dorește și să ne petrecem timpul împreună, iar iubitul meu urcă în mașină și pleacă după ce îmi promite că ne vedem pe seară.

- Îmi place de prietenul tău, sper să nu aud că o să îți facă ceva, chiar nu vreau un tip ca Brad în viața nepoatei mele, zice ea în timp ce dă muzica mai tare la radio.

În mod normal i-aș promite că o să fie totul bine, dar știu foarte bine că împreună cu Chirs totul este imprevizibil, și știu că o să se mai întâmple multe lucruri, așa că prefer să zâmbesc și să dau din cap aprobator.

- Dar ce s-a întâmplat cu Brad? De ce va-ți despărțit? cobor din mașină împreună cu Jenna în timp ce o ascult.

- A început să dezvolte un comportament foarte urât față de mine, ne certam tot mai des și aveam impresia că are și o aventură cu o colegă de la locul lui de muncă. Mă rog, s-a adeverit asta, am descoperit niște mesaje pe telefonul lui, și niște apeluri de asemenea, mi-am dat seama și datorită felului cum îl privea fata respectivă la muncă, când mergeam acolo să ne vedem, și m-am gândit că ea era femeia cu care purta conversații pe telefon și așa mai departe. Ne-am certat foarte rău pe tema asta și până la urmă am decis să pun punct pentru că nu puteam să continui așa, spune ea și încearcă să nu se întristeze, deși știu că o face. Au avut o relație destul de lungă.

Brad era un bărbat foarte ok, cu bun simț, amuzant și drăguț, mereu m-am înțeles bine cu el când ne vedeam, nu m-aș fi așteptat să îi facă așa ceva mătușei mele, dar se pare că oamenii la care te aștepți cel mai puțin, îți fac cel mai mult rău. Nu vreau să știu ce a fost, și probabil ce încă este în sufletul ei în momentul ăsta. Dar asta îmi place cel mai mult la ea, este o femeie foarte puternică și mereu merge înainte indiferent de ce se întâmplă. Deși știe că e greu, știe la fel de bine că e mai bine. E greu să dai pagina când ști că acea persoană nu o să mai fie în următorul capitol, dar povestea trebuie să continuie.

- Și, cum te simți? zic.

- Cum să mă simt, nu foarte bine, dar până la urmă așa a fost să fie, ține minte, toate se întâmplă cu un motiv. Dacă așa s-a întâmplat, înseamnă că viitorul cu siguranță o să îmi aducă ceva mult mai bun care probabil o să mă facă mult mai fericită. Vezi tu, nu trebuie să rămâi lângă o persoană care te ține pe loc, o persoană lângă care te simți nesigură. Dacă nu ești fericită unde te afli, mută-te. Nu ești un copac să rămâi blocată într-un loc pentru totdeauna. Exact așa a fost în cazul meu. Nu mai eram fericită, nu mă mai simțeam iubită, și nu puteam să îmi pierd fericirea pentru o persoană care se gândea numai la a ei.

O ascult și rămân uimită de înțelepciunea acestei femei. Mereu când am avut nevoie de sfaturi, știam la cine să apelez.

- Tocmai de asta, sper ca al tău să nu fie niciodată așa cum a fost Brad, pentru că nicio femeie nu merită să aibă lângă ea un bărbat așa că el.

Mă mai cert cu Chris, dar nu am avut probleme atât de mari în relație. Și sper să nu avem niciodată.

Jenna se mai liniștește în legătură cu subiectul "fostul iubit", după care facem niște cumpărături și mâncăm ceva. Până la urmă devine iar mătușa mea cea amuzantă și râd împreună cu ea pe tot parcursul zilei. O să stea la noi în jur de câteva zile și asta mă bucură enorm de mult.

Heeeii, postez și eu în sfârșitttt :))) Îmi pare rău că a durat atât de mult, dar în ultima perioadă chiar nu am mai avut timp, am avut iar practică la spital, și plus că m-am apucat de citit o carte și am cam uitat de a mea :)) Oricum, nu este foarte interesant acest capitol dar trebuia sa postez ceva nu? Totuși, sper să vă placă și din nou, repet, eu apreciez că voi îmi urmăriți povestea și că, puțin acolo, vă place munca mea. Ne revedem în următoarele capitole, kisses!