You&I

Capitolul 20

Dimineața de sâmbătă sosește, și mă prinde dormind mai bine ca niciodată. Niște bătăi în ușă mă fac să îmi răsucesc corpul pre sursa zgomotului.

- Nu te-ai trezit încă? Este aproape ora prânzului, zice mama în timp ce își strecoară capul prin crăpătura de la ușa deschisă.

- Nu, și nici nu am de gând, zic și îmi trag pătura peste cap pentru a face lumina din cameră să dispară pentru câteva momente. Tu când ai venit?

- Acum aproximativ trei ore. Hai trezește-te, este gata masa, zice ea și închide ușa.

Dacă urăsc ceva enorm de mult, este momentul în care mă trezește cineva. Mult mai bine este când mă trezesc singură și mai pierd timpul prin pat până mă simt destul de trează încât să pot începe ziua.

Mă conformez spuselor mamei și mă dau jos din pat. Îmi târăsc picioare în papuci, și cobor jos. Mă așez la masă, iar ea îmi așează farfuria cu paste în față.

- Deci, cum merge până acum cu școala?

- Bine, mai nou sunt șefă de echipă la majorete, zic în timp ce mănânc cu o poftă destul de mare din paste.

- Serios? Mă bucur să aud asta, zice mama și zâmbește larg.

Oh mamă, nici nu ai idee câte am îndurat pentru asta de la fosta șefă de echipă, sau cât o să mai îndur.

Telefonul meu sună pe masă, și privesc ecranul. Îl apuc și răspund.

- Bună Ally, ce se întâmplă? zic în timp ce termin și restul pastelor din farfurie.

- Heei, te-am sunat să văd ce faci, și să îți dau o veste foarte bună, din punctul meu de vedere.

- Te ascult, zic.

- Părinții mei mi-au dat permisiunea să petrecem noaptea asta în cabana de vacanță a familiei mele, sunt atât de bucuroasă! Ce părere ai? țipătul de fericire a lui Ally mă face să o cred pe cuvânt.

Cabană de vacanță? Nu pare a fi o idee rea.

- Când să mergem? Cu cine? Cât stăm? gura mea nu se poate opri din a pune întrebări.

- Ușor cu întrebările, mă ia amețeala, zice ea și chicotește.
Păi, avem o cabană foarte frumoasă în afară orașului, la vreo două ore de mers cu mașina. Părinții mei au luat-o acum câțiva ani, au spus că este un loc perfect să te relaxezi, este lângă pădure, este chiar și un lac destul de mare acolo. Au vrut să meargă ei azi, dar a intervenit munca și m-au întrebat dacă vreau să merg cu prietenii până mâine. Ce părere ai? Ally îmi explică situația, iar eu și mama ascultăm. Zâmbetul mamei pare să îmi dea răspunsul de la sine, deci acordul ei nu cred că ar fi o problemă.

- Nu sună rău deloc, spun și zâmbesc.

- M-am gândit să mergem toți, însă Jen nu poate, iar Louis a spus că nu vrea să stea singur cu două cupluri, spune Ally și rade, iar eu mă alătur ei. Nici nu mă așteptam la altceva din partea lui Louis.

Mai vorbesc cu Ally câte ceva la telefon, iar ea îmi explică faptul că trebuie să mergem să facem niște cumpărături, să îmi pun cele necesare în geantă și să mă pregătesc încet încet ca să fiu gata. Inchei convorbirea cu ea, și îl sun pe Chris să stabilesc și cu el detaliile. Îmi spune că o să ajungă la mine într-o jumătate de oră ca să mă ia și să mergem să facem și cumpărăturile. Îi spun că îl aștept, și închid apelul.

- Deci, ce părere ai? îi zic mamei, iar ea mă privește cu un zâmbet în timp ce bagă niște farfurii curate în dulap.

- Mie îmi sună bine, numai să aveți mare grijă. O să fiți singuri, lângă pădure, să nu pleci prea departe singură, te poți pierde, și...