You&I

Capitolul 26

- Deci, ce faceți diseară? întreabă Ally în timp ce își savurează milkshake-ul de ciocolată, Jay având mâna în jurul umerilor săi.

- Eu probabil o să îmi omor timpul cu mătușa mea acasă sau în oraș. A venit în vizită la noi, și mi-a fost teribil de dor de ea, zic eu.

Eu și ceilalți am vrut să bem câte o cafea înainte să mergem spre casă. Chris își ține mâna pe piciorul meu, și îmi mai dă câte un sărut pe obraz din când în când. Uneori ne înțelegem atât de bine, încât am impresia că nu e real.

- Aveai în plan ceva pentru diseară? zic eu și Ally aprobă.

- Voiam doar să ieșim puțin în oraș, să mâncăm ceva probabil, sau să mergem la un film, sau orice altceva, nu prea vreau să stau în casă, zice blonda.

- Înțeleg. Ar trebui să mergeți, dacă nu o să am ceva de făcut cu Jenna, cel mai probabil o să vin și eu cu voi, zâmbesc, iar Ally pare încântată de răspunsul meu.

În următoarele zece minute, continui să iau câte o gură din cafeaua mea, îmi omor timpul pe Instagram, ascult conversația celorlalți, când la un moment dat, ușa localului unde eram se deschide, pe ea intrând o femeie în jur de treizeci și ceva de ani, și un bărbat în jur de patruzeci și umpic de ani. Se uită câteva secunde spre noi, după care trage scaunul de sub masă pentru a se așeza, cel mai probabil, soția lui.

Chris pare puțin încordat, în timp ce se uită spre masa celor doi oameni care tocmai s-au așezat. Îl strâng ușor de mână în semn de afecțiune, iar acesta mă privește ciudat.

- Ei bine, eu trebuie să plec, zice el în timp ce își ia geaca pe el și scoate din portofel banii pentru a ne plăti mie și lui nota.

- Unde mergi? zic eu și aproape că mă ridic și eu după el.

- Am niște treabă de rezolvat de care uitasem complet, îmi pare rău, ne vedem mai târziu, spune el în timp ce îmi sărută rapid fruntea, și dispare.

Ce a fost asta?

- Știe cineva ce se întâmplă? zic eu și îi privesc mai mult pe Jay și Louis.

- Nu te uita la mine, habar nu am, spune Jay confuz.

Când m-am gândit acum douăzeci de minute că eu și Chris ne înțelegem de minune, după asta, se întâmplă o chestie de genul, care mă pune pe toate gândurile posibile și mă face să mă întreb dacă eu îl cunosc pe Chris atât de bine. Prin simplul fapt că se întâmplă destul de des chestii la care nu am un răspuns. Și ce e cel mai rău, este că nici el nu este dornic să îmi ofere un răspuns. Doar ocolește subiectul respectiv, mă lasă pe gânduri și cam atât.

- Nu vi se pare puțin ciudat? spun.

- Este ciudat, nu-i așa? Jennifer pare confuză, iar ceilalți se gândesc și ei.

Nu am nici cea mai mică idee. Dar o să îl las momentan, îl caut mai târziu și acum chiar o să îi cer niște explicații. Nu o să mai pot să asist din nou la asemenea scăpări de ale lui sau momente ciudate.

Ajung acasă peste o jumătate de oră, și văd că nu e nimeni. O sun pe Jenna, dar nu îmi răspunde. Oare unde s-au dus?

Mă așez la masă după ce mă schimb, și mănânc în timp ce mă gândesc la ce naiba sa întâmplat azi la cafea. Chris părea atât de bulversat după ce au intrat cei doi oameni în local, bărbatul și femeia aceea. Pare cam ciudat să fi plecat din cauza lor, dar altceva ce să fi fost? Of, simt din ce în ce mai des că ceva este în neregulă. Dar nu știu în ce fel. Nici eu nu mai am idee ce se petrece în capul meu.