Super Nova - Pauză

Cap. 28

— Mai avem mult de mers? îl întreb pe Sharrllon deja sătulă de la atâta mers.

— Având în vedere că ne-am pornit acum jumătate de oră și am cam făcut 10 kilometri și în total sunt 11 de la casa mătușii până la castel, îți poți da seama și singură că nu mai avem mult! zise acesta cu un aer îngâmfat.

— Waw! Matematicianule! M-ai uimit! îl iau eu peste picior, acesta dându-mi o privire nu chiar frumoasă.

— Fi bucuroasă că Maddok și Grrays ți-au luat gențile, că dacă nu acum ți le cărai singură, prințeso!

Pufnind, am luat-o înaintea lui, nemaibăgându-i în seamă replicile sictirite.

Restul drumului l-am parcurs în liniște, din când în când mai smiorcăindu-mă din cauza durerilor de picioare.

După încă jumătate de oră de mers, am ajuns în haită, unde am fost plăcut surprinsă de atmosfera liniștită. Copii​ ce se jucau pe lângă mamele lor, bătrâneii ce povesteau fericiți despre tinerețe, stând pe băncile amplasate uniform lângă o fântână arteziană și multe alte tablouri ce mă făceau să mă simt acasă.

Era atât de liniște și atât de bine.

Niște copilași trecură în fugă prin fața noastră, ținând în mâini niște cornete de înghețată, acest lucru aduncându-mi aminte de ziua în care l-am întâlnit pe Darko.

Înaintând împreună cu Sharrllon, în fața noastră se iviră un castel uriaș, la o distanță de vreo o sută de metri fiind un alt castel, dar mai mic.

Deci aici era casa mea...

Oftând, am continuat să pășesc pe pavajul ce acoperea cărarea ce ducea spre castel, însă dintr-o dată o voce puternică mă făcu să mă opresc instant.

— Ai venit!

Vocea lui Darko era una dură și profundă, dar puteam deslușii și un gram de fericire și blândețe.

Acesta se apropie de mine cu pași hotărâți, însă se oprii instant când își făcură apariția o femeie bătrână, urmată de o doamnă și un domn ce se țineau de mână.

În momentul când ajunseră lângă noi, bătrâna totodată și cei doi rămăseseră muți la vederea mea.

Stupefierea bătrânei și a femeii aceleia erau neprețuite, pe când bărbatul, ce încă o mai ținea pe frumoasa doamnă de lângă el de mâna, mă privea cercetător.

— Mamă, tată, bunico, vreau să v-o prezint pe Sammrai De'Saffes! Nepoata lui Santana, fica Agapiei!

Aceștia când îmi auziră întregul nume, uimirea fu înlocuită de stupefiere pură.

— E imposibil! zise bătrâna, analizându-mă din ce în ce mai amănunțit.

— Seamănă atât de mult cu ea! zise dintr-o dată femeia mai tânără.

— E fica lor! întervenii bărbatul, zicând mai mult ca o constatare.

Înghițind în sec, am făcut o mică plecăciune, zicând cu respect:

— Majestățile voastre!

Cei trei din fața mea se încruntară instant, acest lucru făcându-mă să înghit în sec.

Am făcut ceva rău?

Femeia se apropie de mine serioasă, prinzându-mi umerii în mâinile ei micuțe, zicând cu duritate:

— Dacă te mai prind vreodată că ne mai zici "majestate", îți fac chiar eu vânt înapoi în pârâul ăla!

Înghițind în sec pentru a nu știu câtă oară, am dat repede din cap în semn că da, femeia zâmbind instant.

— Bine ai venit, scumpo! zise aceasta, strângându-mă puternic la pieptul ei.

Uimită de schimbare bruscă a femeii, nici nu am avut timp să-i întorc îmbrățișarea că am aterizat în brațele femeii mai bătrâne, care era de fapt bunica lui Drako, iar femeia și bărbatul, mama și tatăl acestuia.

— Oh, scumpo, semeni atât de mult cu mama ta! Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că în sfârșit te-am regăsit! începu să zică femeia în vârstă printre lacrimile ce i se scurgeau pe obrajii îmbătrâniți.

— Aș vrea să vă zic și eu ceva, însă nu-mi aduc aminte de nici unul dintre voi! zic, îndepărtându-mă oleacă de femeia ce încă mă mai ținea în brațe.

Femeia oftă, întorcându-și atenția asupra tatălui lui Darko, acesta apropiându-se de noi.

— O să-ți aduci aminte, scumpo! Aveai doar un an când ai fost răpită, iar la cât de lipicioasă erai, ajungeai în brațele tuturor din haită! Încetul cu încetul o să-ți aduci aminte de noi, de părinții tăi, de adevărata ta haită! În momentul când ai fost răpită, nici nu ne-am dat seama că am lăsat pe mâinile dușmanilor cel mai puternic lup, însă după ce deja te-au folosit ne-am dat seama că sfârșitul e aproape! Tu ai reînviat pe cei mai mari dușmani ai noștri fără să vrei, însă tot cu ajutorul tău o să-i aducem înapoi de unde au venit!

— Adică în mintea mea? intervin, privindu-l pe bărbat ușor speriată.

— Nu, o să-i trimiți în lumea de dincolo unde le este locul! Ai puterea de a face un vis realitate, dar și de al distruge! Ești o fică a
Lunii Roșii!

— Dar tot nu-mi dau seama cum am reușit să creez acest vis, să zicem, dacă eu nu am făcut contact niciodată cu ceva ce încă îl leagă cu realitatea! zic senilă, cercetându-i privirea bărbatului din fața mea.

— Sin e vinovat pentru asta! El e un manipulator! E un pericol în stare pură, Sammrai! Odată ce a aflat ce ești, și-a pus planul în aplicare!

— Adică m-a folosit? zic indignată, acest lucru făcându-l pe Sharrllon să chicotească.

— Să zicem că așa a făcut. Cu toate că și-a îndeplinit planul, ți-a băgat și o grămadă de prostii în cap. Nu ești o lupoaică simplă, nu ești o "Super-Nova de rang I", nu ești un "Sacro-Mon", nu ești nimic! Tu ești un SUPER NOVA REGAL! Ești una dintre descendentele tronului! Întotdeauna ai fost! Faptul că ei te-au îmbrobodit cu minciuni, nu ajută cu nimic. Adevărul tot ar fii​ ieșit la lumină și pe lângă toate asta, îmi dau seama că tu i-ai crezut, nu?

Am dat din cap rușinoasă, bărbatul din fața mea chicotind ușor.

— E și normal! Încă nu știai adevărul! Și încă un lucru, tu nu ești marcată încă de nimeni, draga mea! Da, ai făcut ce ai făcut din neștiință cu Sin, însă nimeni nu te poate marca! Viitorul tău suflet pereche poate să facă asta! continuă bărbatul să zic, eu rămânând mută la auzul cuvintelor sale.

— Adică...

— Adică încă ești o lupoaică neatinsă! Sufletul tău pereche te poate marca doar! Tu niciodată nu ai fost a lui Sin și nici nu vei fi! zise bărbatul, întorcându-și privirea spre fiul său ce privea parcă trăsnit toată conversația dintre mine și părintele lui.

— Ești o lună pură până ce nu pune laba pe tine fi-miu! zise bărbatul, începând să râdă în hohote la vederea feței mele stupefiate și a lui Darko.

Dacă ai știi, domnule...

— Adică...

— Adică Darko e sufletul tău pereche! De când te-ai născut, v-a apărut la amândoi însemnația sufletelor voastre unite! înterveni bătrâna în discuție.

Da, e adevărat! Am un tatuaj pe umărul drept, însă nici prin ruptul capului nu mi-ar fi trecut că Darko este sufletul meu pereche, chiar dacă am simțit o atracție și o dorință din prima clipă în care l-am văzut!

— Să bată clopotele! țipă dintr-o dată Sharrllon, acest lucru făcându-mă să tresar speriată, întorcându-mi privirea spre Darko ce mă privea în același mod.

Ce viață complicată!