Super Nova - Pauză

Cap. 4

- Și? Vei m-ai pleca? o întreb pe Acarra, aceasta căzând pe gânduri.

- Doar știi că trebuie să plec înapoi! E responsabilitatea mea să am grijă de acei rogue! Nu pot să spun că mă iubesc, dar țin la mine și mă doare inima să-i las acolo singuri!

- Surioară, dar cu Dante ce vei face?

Ulterior, aflasem cum și îl cheamă, aflând că toată povestea cu Asky era o bazaconie.

- Am vorbit cu el și e de acord să vină cu mine! zise aceasta bucuroasă.

- Serios? întreb mirată, aceasta dând din cap.

- Da! Am vorbit cu directorul și a fost extaziat când a auzit că uimitorul fiu a lui Ass este sufletul meu pereche și că vrea să vină în tabăra noastră.

Am zâmbit spre aceasta, continuând să mergem spre micuțul parc amenajat pentru copiii din haită.

- Și? Tu? Cum o mai duci cu dragostea? mă întrebă aceasta zâmbind.

- Nu pot să zic că nu-s curtată, dar nici unul nu este pe placul meu și în primul rând nu l-am găsit încă pe EL.

Aceasta îmi prinse mâna întra sa, strângând-o tare.

- Încă îl aștepți?

- Da! zic stins.

- Și dacă nu o să apară?

- O să mă fac Alpha și o să conduc haita cu prețul vieții mele! zic cât de hotărâtă pot.

Aceasta își trase mâna din a mea, începând să râdă.

Ce naiba are?

- Tu? Alpha? Scumpo, tu nu vei fii niciodată Alpha! Altcineva va fii și știi de ce? mă întrebă aceasta.

- De ce? zic deja nervoasă pe atitudinea ei prostească.

- Pentru că, tu domnișoară, o să fi o lună excepțională. O să-ți găsești perechea și o să vă formați propria haită.

Am rămas uimită de cele zise de Acarra. Ea niciodată nu a fost așa de sentimentală.

Era cea mai sadică din familie.

- Mersi surioară că mă susții! zic luând-o în brațe.

- Oooo, mă faci să plâng!

Ne-am continuat drumul prin parc, bucurându-ne de soarele ce strălucea puternic.

De mult nu m-am mai plimbat cu ea și acuma, când fac asta, mă simt de parcă nu e bine ceea ce fac, dar de ce?

- Acarra!

-Da?

- De ce mă simt de parcă plimbarea asta nu e la locul ei?

- Asta simnt și eu, surioară! zise ea cu jumătate de gură.

- Poate vremea noastră a trecut?

- Da! Poate e vremea să ne maturizăm surioară! Tu ai 20 de ani și e posibil să fii viitorul Alpha, pe când eu am 22 de ani, conduc o haită de rogue și mi-am găsit sufletul pereche. Nu mai suntem copii să ne ascundem de ai noștri când făceam vreo boacănă. Avem responsabilități de îndeplinit! zise aceasta serioasă.

- Ai dreptate surioară! A venit timpul să ne urmărim scopurile în viață și să dăm tot ce e mai bun din noi.

- Da, dar sper să nu rupem legătura de prietene-surori! zise aceasta cu un zâmbet anormal de copilăresc.

Offf, Acarra!

Doar tu îți poți schimba stările de la un pol la altul.

- Normal că nu! V-om fi surori la bine și la greu! zic luând-o din nou în brațe.