Super Nova - Pauză

Cap. 17

După un an...

- Unde e Edem? îl întreb pe Roman nervoasă.

Acesta înghiții în sec, zicând gâtuit:

- E...Este în camera de tortură! Nu cred că e o idee bună să mergi în acest moment acolo!

M-am încruntat și mai nervoasă, întorcându-i spatele și mergând țintă spre cameră.

Puteam auzii cu ușurință mârâiturile și izbiturile din ea.

Am deschis ușa, mai bine zi am trântind-o de perete, dând de cel mai scârbos peisaj din viața mea.

Edem era plin de sânge cu un bici în mâna dreaptă și un cuțit în cea stângă. Acesta stătea în fața unui trup firav ce mârâia și schelălăia de fiecare dată când una dintre arme îi atingea trupul.

M-am apropiat de Edem zicând:

- Nu te-ai plictisit?

Acesta se întoarse spre mine, mirat de apariția mea neașteptată, măsurându-mă din cap până în picioare.

Se apropie de mine, dându-mi un sărut fin pe buze.

- Du-te în cameră! Vin și eu imediat, doar să termin cu leșul ăsta! zise arătând spre corpul plin de sânge.

Madok mârâia nervos când Edem îi mai dădu un bici peste pieptul spintecat și îmbibat de sânge.

- Eu cred că ajunge! Ai mers prea departe cu tortura! Uite în ce hal a ajuns?! mă răstesc la acesta.

- Să-l las? zise Edem mârâind. Să-l las după ce mi-a omorât copilul împreună cu celălalt gunoi? Tu gândești ceea ce spui, iubito?

- Gândesc, Edem, dar nu uita că ai o familie și un regat de condus! Nu poți sta toată ziua terorizându-l pe Madok ca să-ți zică unde e Klaus.

- Uite că pot! îmi mârâi acesta, întorcându-se din nou spre Madok.

Am mârâit nervoasă, prinzându-l de braț și trântindu-l de ușă ce se rupse din balamale la contact.

Acesta își scutură capul buimac, uitându-se mirat la mine.

Mi-am întins mâna spre masa plină de instrumente de tortură, luând un bici negru din piele, făcându-l să răsune în micuța cameră.

Edem mârâi nervos, ridicându-se de pe ușă mergând apăsat spre mine.

Dintr-o mișcare a mâinii, biciul lui se înfășură în jurul taliei mele, trăgându-mă la pieptul lui puternic. Cu cealaltă ridică ușa, punând-o mai mult de formă pe urmă părăsind camera și trăgându-mă după el știe cine unde.

Am trecut de camera piticilor noștrii, observând cum aceștia se jucau cu niște cuburi din pluș construind cine știe ce.

Edem observând unde mi-am îndreptat atenția și mă luă pe sus, ducându-mă într-o cameră întunecată ce avea doar un singur pat, un televizor pe perete și o masă cu un scaun într-un colț plus o ușă ce cu siguranță dădea spre baie.

Edem mă trânti pe pat arucându-se în adevăratul sens al cuvântului peste mine, începând să mă sărute brutal sfârșindu-mi tot ce aveam pe mine.

Acesta începu să-mi muște și să-mi sugă pielea, lăsând în urmă pete roșiatice și violet, unele fiind brăzdate cu sânge.

Era pentru prima dată când Edem se comporta atât de... brutal pot să zic.

De obicei era mult mai senzual și pasional, dar de tura asta...

Mâinile lui dibace au început să-mi mângâie corpul slab și plin de cicatrici vrând parcă să-mi ia toată durerea când acesta se înfipse în mine cu brutalitate, mișcându-se cu o viteză supraomenească.