Super Nova - Pauză

Cap. 15

După 5 ani:

- Mami! Mami!

M-am întors speriată spre micuța ce alerga cu sufletul la gură spre mine.

- Sa întâmplat ceva? Ești bine? o întreb îngrijorată, analizând-o din cap până în picioare.

- Mami, Hayden se bate cu Mattias! zise Ingrid speriată.

Am oftat, mergând cu pași apăsați în camera de joacă de la etaj, negăsind pe nimeni acolo.

M-am întors din nou în salon, observând că Ingrid dispăruse și ea, făcându-mă să mârâi nervoasă.

- Ingrid! Hayden! Mattias!

Am traversat holul ce despărțea bucătăria și debaraua, observând pe micuțul geam cum cei trei stăteau ascunși printre florile mamei Alexis, mâncând prăjiturile făcute pentru masă.

M-am încruntat supărată, vrând să ies din casă și să merg spre ei când două brațe îmi capturară talia și un parfum divin îmi invadară simțurile: Edem.

- Unde mergi, iubito!

M-am întors spre Edem ce mă privea cu un zâmbet blajin, făcându-mi picioarele gelatină.

- Piticii m-au păcălit.

Acesta începu să râdă în hohote, strângându-mă mai tare la pieptul lui.

- Sunt copii, iubito! Lasă-i să se bucure de copilărie! îmi șopti acesta pasional la ureche.

- Dar au furat și mâncat projitura pentru cină! zic revoltată.

- Și tu furai mâncare când ai rămas însărcinată cu Mattias! mă luă acesta pentru picior.

M-am încruntat nervoasă spre el, vrând să-l împing și să pot pleca, însă acesta mă ridică pe umărul lui deplasându-se spre salon.

Edem îmi dădu drumul prompt, spatele meu făcând contact dureros cu canapeaua.

Acesta se aplecă deasupra mea, începând să mă sărute pasional.

Mi-am înfipt mâinile în părul lui moale, făcându-l să geamă puternic.

M-am desprins de el panicată zicând:

- Dacă ne văd copii?

- Scumpo, ei acum se înfruptă din prăjitura aia cum vreau și eu să te gust, deci nu-ți face griji!

Acesta începu să-mi sărute gâtul coborând din ce în ce mai jos, trăgând de decolteul tricoului lăsând la vedere o parte din sâni.

Acesta se poziționă mai bine între picioarele mele, aplecându-se să mă sărute din nou, când o voce groasă se făcu auzită:

- E cineva acasă?

Edem se dădu la o parte de pe mine, mârâind nervos spre cel ce la întrerupt de a-mi devora buzele.

M-am ridicat și eu repede, aranjându-mi tricoul și observând că invitatul nostru neașteptat era nimeni altul decât Klaus, ce ne privea pătrunzător pe amândoi.

- Frățioare, cu ce ocazie pe acasă? zise Edem aranjându-și părul ciufulit.

Am încercat să-mi maschez zâmbetul jucăuș, dar era în zadar.

Edem îmi făcu din ochi, continuând să vorbească cu fratele lui mai mic:

- Vino! Nu sta în picioare! Sunt sigur că ești extenuat!

Klaus îi zâmbi, dând mâna cu el spunând:

- Să știi! Zic că am călătorit destul și a venit momentul să fac o pauză!