Super Nova - Pauză

Cap. 14

Edem se uită panicat spre Axel, acesta făcând la fel timp de câteva minute, începând să urle unul la altul ca niște descreierați.

Edem mă întinse pe covorul de frunze, începând să se agite pe lângă mine.

Axel se uita panicat la pântecul meu, începând la un moment dat să țipe terifiat:

- Se mișcă! La dracu'! Va naște aici!

Edem se uită și el la mine, începând să bomborosească cuvinte fără sens.

Mi-am așezat mâinile pe pântec, simțind tot mai tare durerile nașterii și știam că nu mai era mult până când cei mici aveau să vină pe lume.

Inspir si expir, doar ca să mă mențin lucida, simțind cum momentul nașterii venii, începând să împing, să urlu și să respir din nou. Între timp, Edem se așează lângă mine, trăgându-mă între picioarele lui, doar ca sa-mi ușureze momentul.

- Axel, treci și ajută copii să iasă! Edem ii ordonă nervos și stresat.

Acesta începu să-mi șoptească din când în când ca totul se va termina cu bine, putând să îl observ pe Axel, poziționându-se în fața mea dându-mi pantalonii jos totodată cu lenjeria.

Acesta dădu din cap în semn că pot începe să împing, făcând întocmai.

Corpul îmi era traversat de dureri insuportabile, făcându-mă să țip în agonie.

Edem îmi mângâia fruntea, sărutându-mă părintește din când în când.

Axel începu să țipe la mine să împing mai tare, făcând întocmai și simțind cum ceva se rupe din mine la un moment dat, un urlet ascuțit de copil rupând tăcerea pădurii.

Nova se uită uimit spre Axel ce-i înmână pruncul plin de sânge ce scotea scâncete specifice unui bebeluș.

Axel se așeză din nou între picioarele mele, zicând cu un zâmbet fericit pe buze:

- Gata pentru a doua tură, regină?

Am oftat îndurerată când alt val de dureri îmi acaparaseră trupul, făcându-mă să țip din toți rărunchii.

Nu după mult timp un alt plânset se făcu auzit, făcându-mă să plâng de bucurie.

Edem mă așeză mai bine în brațele lui dându-mi pe micuțul din brațele sale așa făcând și Axel.

Strângeam la piept cele mai importante ființe din viața mea, neputând să spun cât de bucuroasă eram.

Axel se așeză turcește lângă noi, începând să zâmbească prostește.

- Ai un băiat și o fată, Carrara! Ce nume le vei da? întrebă acesta curios.

M-am uitat le micuții mei ce se înfruptau din sânii mei cu poftă, făcându-mă să chicotesc.

Nova îmi sărută fruntea apăsat, zicând pe un ton jucăuș:

- Ți-am spus eu că o să avem o fetiță și un băiat! Tu nu ai vrut să mă crezi!

Mi-am îndreptat privirea spre chipul lui angelic, sărutându-i încet cele două petale ce mă înnebuneau cu totul.

- Pe băiat îl va chema Hayden Blaik! spuse Nova uitându-se spre piticul de la sânul drept.

Dacă el a ales numele băiatului eu îi aleg fetiței mele.

- Pe fetiță o va chema Ingrid Noemi! spun, mângâindu-i căpușorul micuț.

Edem ne strânse mai bine la pieptul lui, suflând aer cald spre pruncii din brațele mele.

Axel se ridică în picioare, uitându-se atent spre pădure.