O Iubire Demonica

XIX «Cunoscând-o pe Sarah»

Capitolul 19 

Cunoscând-o pe Sarah

Capitol special 2/2: Cunoasterea personajelor

Blake Richardson

Ca in fiecare dimineata eram la restaurantul hotelului pentru a bea o cafea in timp ce ma gândeam la ce mi se intamplase. Nici macar nu stiu ce o sa fac si nu stiu de ce as putea fi îndrăgostit de Sarah. Oricine este atras de imposibil, dar chiar asa exagerare?

Sarah nu era unica femeie din lume frumoasa. Erau unele mult mai frumoase decat ea. Vedete sau simple lucrătoare, exista femei mai frumoase. Din toate acele femei frumoase, diavolul meu s-a îndrăgostit de Sarah, îngerul trimis pe Pământ alaturi de mine, cu sentimente si trăiri complet opuse mie.

Era clar ca eu nu aveam sentimente puternice fața de ea. Oamenii se pot îndrăgosti intr-un atat de scurt timp, dar ființele ca mine nu. Ele se obsesioneaza. Acest termen este mult mai diferit pentru demoni decat pentru umani.

Cand un diavol se obsesioneaza cu cineva inseamna ca simte o mare atracție pentru acea persoana si, pentru ca este obisnuit sa aiba tot ce isi doreste, este sigur ca o sa aiba si adorația persoanei "iubite".

E atât de ciudat sa ma gandesc la aceste lucruri. In toti acesti ani, care sunt multi desigur, nicio clipa nu m-am gândit la aceste chestii oribile.

-- Credeam ca trebuia sa ma trezesti.

Sarah se așezase in fața mea, ca de aproape fiecare dată. Deși era dimineata, se vedea ca îngerul era destul de energic. Prea energic.

-- Am uitat.

Mă uitasem la ea si nu stiam de ce as putea fi atras de ea. Sunt demon, trebuie sa ma atraga răul, încăpățânarea, rea voința dar ma simt atras de un inocent si pur inger. Fiind demon, ma simt atras de imposibil, iar relatia unui demon cu un inger depășește granițele imposibilului.

-- Parul tau este vopsit?

Intrebarea mea era penibila si nu avea nicio legatura cu ce gândeam sau ce ar trebui sa vorbesc cu îngerul. Cuvintele mele uneori erau scăpate pe gura fara sa rationalizez iar asta începea sa ma incomodeze.

-- Nu. -- cu fața încruntată si cu o privire confuză era rostit acel raspuns.

Nu stiu de ce, dar era bine să stiu ca parul ei nu era vopsit si ca acel usor castaniu era total real.

-- Folosești ochelari?

-- Doar cand citesc cărți. -- stiam ca i se parea ciudat sa o intreb atatea chestii inutile. Si pe mine ma surprinde.

Raspunsul ei nu era total pe placul meu. Sunt atras de un inger, eu fiind demon, si, de parca nu ar fi deajuns, îngerul poarta ochelari ca sa il faca si mai dragalas, desi ochelarii pun mai mult in evidenta culoarea ochilor ei ceea ce imi place, oarecum.

-- Ti s-a intamplat ceva?

Sarah era la fel de confuza ca si mine. Nu stiam de ce ma gandeam la astfel de lucruri, de ce o intrebam chestii care nu m-au interesat niciodata. Stiam ca diavolul meu se obsesionase cu Sarah dar de ce trebuie eu sa sufar din cauza asta?

Nu stiu ce se va intampla in continuare pentru ca eu nu vreau un viitor alaturi de ea. Vreau pur si simplu sa imi mostenesc odata tronul si sa imi petrec eterna viata in infern, acolo unde imi este locul.

-- Nimic. -- ii raspund incercand sa imi opresc sentimentul de incomoditate.

-- Aseara imi petrecusem un bun timp gandindu-ma.