O Iubire Demonica

XL «Viitoarea judecata»

Capitolul 40

Viitoarea judecata

Sarah Collins

Dupa o zi liniștită si extrem de frumoasa alaturi de Blake, imi revenisem si, după multe încercări de a-l convinge pe demon, am reusit sa vin din nou la locul meu de munca, alaturi de el. Mai aveam putin si totul se termina, iar apoi îmi puteam vedea de trecutul meu si de viitorul pe care îl voi avea cu Blake. Am fost atât de încărcată zilele astea incat ideea de a scăpa de tot mi se pare excelenta.

Nu mai aveam mult până la rezolvarea cazurilor. Trebuia doar sa ne gandim la un plan pentru lumea normala ca sa poata exista o explicatie rațională pentru care Jake va săvârși anii de închisoare pe care ii va primi. Putini nu o sa fie, orice am inventa pentru a-l scoate din aceasta încurcătură cereasca.

Durerile de cap au incetat de mult timp dar gândul ca sunt fiica Spiritului încă imi da târcoale. Nu pot gasi nicio explicatie logica, totul mi se pare mai mult ca imposibil, dar dupa o lunga discuție cu demonul meu pe care am avut-o aseara inainte de culcare, am decis sa ii dau dreptate si sa incerc sa nu ma mai gandesc la asta momentan, sa rezolv problemele in ordinea care contează, si asa voi face.

Imi voi termina treaba si il voi condamna pe Jake la închisoare dupa ce voi gasi impreuna cu Blake o alta poveste a cazurilor, apoi voi afla ce au de cand ceilalti faptasi dar si prieteni, iar la sfarsit imi voi vedea de viata. Imi voi afla trecutul si imi voi trai viitorul.

Cand eu si Blake am ajuns la agenție, lumea era la fel ca intotdeauna. Toti ofiterii se plimbau de zor prin tot perimetrul, in timp ce unii erau în arest, tipau, se băteau sau doar dădeau declaratii. Noi am ignorat si am ocolit fiecare persoana care nu ne-ar ajuta in acele momente, asa am ajuns in fața celulei lui Jake unde se afla si Josh, purtând o conversatie. Prietenia lor revenise, poate avea o urma de scapare. O relatie de prietenie de sânge nu se pierde niciodată.

-- Am stat in plus. -- au fost primele cuvinte pe care mi le-a adresat Jake.

-- Oricum o făceai. Avem nevoie de o declaratie rațională si noi suntem singurii care o pot face si nu rezolvăm asta intr-un asa de scurt timp.

-- O sa ma scoateți de aici?-- privirea lui Jake era trista. Știa ce raspuns ii puteam da dar încă avea speranta ca i-am aduce o veste care sa nu fie impotriva lui.
Eu am negat din cap uitandu-ma in jos. Stiam ca nu merita. Era doar o victimă a Spiritului, dar eu nu puteam sa fac nimic. El trebuia sa plătească, noi nu puteam spune adevarul, totul era o încurcătură.

Mi-am rezemat corpul de pieptul lui Blake care era in spatele meu, punandu-mi, odata cu greutatea corpului meu, si capul pe corpul său. Erau atatea probleme. Am fost izolată de orice fel de problema o singura zi iar acum orice veste ma îngreunează.

Uneori chiar erau momente in care ma intrebam de ce mi se intamplau toate astea, de ce nu pot duce o viata normala. Nu voiam să fiu acaparată de atatea probleme care abia dacă isi au rezolvarea.

-- Cred ca ar trebui sa începem să facem un plan. Desi este zi afara, nu mai este mult pana la judecata. Timpul trece repede. -- pentru prima data in ceva timp i-am auzit vocea vampirului. Pana si el parea obosit psihic. Pe toti ne consuma aceasta situatie, toti voiam să se termine totul mult mai repede, mai ales eu.

-- Voi da ordinul sa nu intre nimeni in aceasta zonă. -- spuse demonul. Stiam ca doar el putea sa interzică accesul intr-o zona pentru detinuti pentru ca doar el are puterea de a controla oamenii. Pe mine m-ar lua la bănuieli, asa cum ar face-o pentru oricine altcineva care nu are puteri supranaturale.

-- As vrea sa nu mai traiesc in lumea asta. -- il aud pe Josh spunând.

--Sunt de aceeasi parere. -- raspund eu cu mâinile încrucișate.

-- Sa înceapă cazul. -- spune demonul venind din nou spre noi. De abia atunci imi începea munca.

-- De ce ar omorî cineva toti oamenii intr-un mod cat mai inocent? -- pentru a raspunde aveam nevoie de intrebari iar Josh a fost primul care începuse planificarea povestii.

-- Nu doar el este implicat in aceasta crima. Cel care face parte dintre cei mai vinovati pentru aceste fapte este Bruno. El a facut toate astea fiind constient, deci putem sa il integrăm in aceasta crima, spunând că el a fost cel care l-a obligat pe Jake sa faca atatea crime. -- am venit eu cu ideea.

-- Da. Oricum este vinovat pe buna dreptate iar Jake daca ar declara asta nu ar fi vreo proba care sa arate contrariul. -- spuse Josh.

-- Avem un bun inceput, dar întrebările judecătorului vor fi mai complexe. Trebuie să facem un plan complex, sa includa prezentul si trecutul vostru, oricât de inventat ar fi.

Blake avea dreptate. Nu ne puteam baza doar pe acest început. Mai aveam nevoie de o poveste.

-- Sa folosim si un strop de adevăr din toata povestea asta, nu? -- intervenise Jake.

-- Ai vreo idee?

-- Nu pot sa cred ca ajut pe cineva sa ma bage la "răcoare". -- isi spuse Jake.

-- Vrei sa ai o perioada maxima de "cazare" pe aici sau vrei să te scoti putin din lumina de vinovat?

-- Sa folosim aceeasi poveste ca sa nu ne complicam, nu are rost să facem vreun plan complex pe care sa il uit imediat si sa o dau in bara. Să scoatem din scena lucrurile paranormale si sa povestim cu a fost. Fără complicatii.

După ce am stat de vorba toti patru despre o continuare a povestii, eu si Blake am iesit din agenție si am observat ca am stat mai mult decat necesar. Am vorbit despre tot ce ne venea in cap pentru a destinde atmosfera. Jake nu era vinovat, cel putin nu in totalitate, si chiar dacă ar fi de necrezut, a devenit un prieten pentru noi toti.

Era deja dupa-amiaza, asa arata ceasul. Afara încă era lumina, Soarele încă era pe cer. Nu era o căldura foarte mare, asa cum uneori se făcea in Los Angeles, era o clima perfecta pentru plimbare. Eu si Blake ieșisem la pas, cu bratul meu pe brațul lui, si am mers pe trotuarele aproape pline de oameni printre sunetele pe care oamenii din jur sau masinile le făceau.

Noi eram liniștiti, împăcați unul cu altul in ciuda întâmplărilor din ultima vreme. Zâmbeam inconstient când îmi aduceam aminte de cum începuse totul. Atata drama, atatea mistere si atatea sperieturi, iar eu mereu aveam inima cat un purice.

-- Blake?

-- Mhm. -- murmurase el cu ochii închiși. Era relaxat. Vântul adia usor iar asta dădea o atmosfera liniștitoare.

-- Noi o sa trăim impreuna aici sau in lumile paranormale?

-- Alagerea va depinde de tine.

-- Ce vrei sa spui?

-- Tu o să alegi mediul in care vom trai impreuna. -- explicase el la fel de relaxat.

-- Cum? -- intreb din nou.

-- O sa vezi. -- puteam intelege usor ca nu voia sa dea alte explicații asa ca am decis sa le las pe toate la timpul lor.

-- O sa intru pe porțile Iadului? -- Blake se oprise brusc din mers si se îndreptase spre mine. Imi luase mâna în mana lui si se uitase fix la mine, luandu-mi chipul in cealalta mana a lui, ridicându-mi-l la nivelul chipului lui.

-- Asculta. Niciodată nu o sa te las sa calci pămanturile Iadului.

Mai sunt 10 capitole.

Capitol corectat de pe telefon, orice greseala o puteti corecta.