O Iubire Demonica

XXXIX «Informatii ceresti»

Capitolul 39

Informatii cerești

Blake Richardson

Tot ce auzisem in cele douăzeci de minute de când am adus-o pe Sarah la apartamentul său au fost doar încercări eșuate de a lucra la treaba rămasă. Sunasem la secția de poliție si, dandu-ma drept un mare polițist purtător de cuvânt al Sarei, am reusit sa ii conving pe sefii agentiei sa anulam concluzia alaturi de judecata pentru Jake pe maine seara. Asa ca, din aceasta cauza, m-am hotarat sa stau cu îngerul meu tot timpul liber pentru a fi sigur ca nu face vreun efort.

Eram in bucătărie in timp ce Sarah era pe canapea, întinsă, cu fața spre televizor asa cum am pus-o cand intrasem pe usa. Nu voiam să facă ceva care i-ar putea afecta starea si, pentru ca nu sunt medic, am decis ca e mai bine sa nu faca nimic. Eu incercam sa fac ceva de mâncare pentru Sarah ca sa fiu sigur că o alimentez bine dar am ars o caserola de carne încercând să fac o friptura. Cand am deschis a doua caserola pe care o găsisem in frigider, si dupa ce era aproape gata, m-am răzgândit pentru ca m-am gândit ca o friptura e o mâncare prea grea pentru cineva care a iesit din spital. Asa ca am dat-o la primul caine pe care l-am văzut pe strada.           

După alte treizeci de minute in care am incercat sa ma gandesc ce sa ii fac de mâncare Sarei, strigătul ei ma făcuse sa ies din bucătărie.

-- Da? -- ii spun punandu-ma langa ea, pe un colt al canapelei.

-- Ce ar fi sa comandam ceva? -- imi spune ea cu un zâmbet. Parea mai bine. Nu mai era atat de palidă iar bătăile inimii le puteam asculta si păreau normale. Ma bucura asta.

-- Ce sa comandam?

-- Sushi. -- gândul la acest fel de mâncare mă făcuse sa imi atasez pe față o expresie de dezgust pe care o văzuse si Sarah.

-- Nu e atat de rau. Ai gustat?

-- Peste crud? Nu, multumesc. Prefer să mănânc ceva mai gătit. Dar daca vrei sushi iti voi comanda sushi. -- cand mi-am întins mana pentru a lua telefonul de pe masa, mana ei mi-a oprit încheietura.

-- Nu vreau sa mănânc singura. Stai cu mine si mănâncă. Si eu vreau sa am grija de tine. -- mi se parea atat de adorabila incat nu am putut rezista si am decis ca voi mânca peste crud. Macar o singura data in viata, oricum nu voi muri, sper.

După ce am dat comanda prin telefon, îngerul meu îmi făcuse un loc pe canapea. M-am așezat unde imi indicase si isi puse capul pe picioarele mele facandu-ma sa ma joc cu parul ei care se imprastiase.

-- Imi spui de ce suntem pe Pământ? -- m-am uitat la ea încercând să caut o alta scuza pentru a evita întrebarea. Nu era bine să povestesc totul.

-- Ce ar fi sa ne relaxam azi? Sa fim doar noi doi, fara alte probleme si intrebari despre lucruri care ar putea cauza discuții. -- Sarah imi zâmbise din nou si imi acceptase propunerea. Macar stiu ca astăzi nu voi avea probleme. Poate eu si Sarah meritam un moment al nostru.

Cand soneria casei sunase, ma ridicasem de langa Sarah si am mers spre usa pentru a o deschide. Am luat comanda pe care am dat-o si, după ce i-am dat banii celui care imi livrase mâncarea, m-am intors la îngerul meu. Urma sa fie o zi minunata alaturi de ea, ne putem cunoaste mult mai bine si sa ne petrecem timpul împreună.

Am pus cele doua portii de peste crud pe masa din fața canapelei si m-am așezat langa Sarah care a inceput sa rada vazandu-mi expresia de dezgust adresată pestelui crud. Stiam ca nu îmi place, de ce nu am comandat doar pentru Sarah?

-- Nu este atat de rau. Haide, schimba-ti expresia. -- spune uitandu-se atent la mine cu un mare zâmbet pe față. Ma bucur ca o fac sa rada, dar prefer să mănânc ceva gătit.

-- Cred ca iti las tie porția. -- ii spun facand-o sa rada si mai tare.

-- Si tu ce o să faci?

-- Cred ca incerc sa nu ard niste cartofi prăjiți. -- ea isi linistise râsul si si-a încolacit bratul de abdomenul sau.

-- Si preferi sa manânci cartofi arși?

-- Macar ar fi gatiti.     

După mai multe încercări ale Sarei, a reusit sa ma convinga sa pun gura pe sushi-ul comandat pe care imediat ce il mestecasem si inghitisem, imi provocase o uriasa durere. Mi se făcuse rău imediat ce imi mancasem o parte din porție.

-- Esti bine? -- ma întrebase Sarah muscandu-si buza, încercând să evite un zâmbet de amuzament.

-- Nu stiu. Tu ce crezi? -- ii spun intinzandu-ma pe canapea, luandu-i locul Sarei care parea sa se simtă mai bine.

-- A fost atât de rau? -- întrebarea Sarei ma făcuse sa ii dăruiesc o privire năucitoare.

-- Ok. Ok. Am inteles. -- spune din nou râzând. -- O sa iti fac un ceai.
Sarah se ridicase de langa mine si a mers spre bucătărie, nu inainte de a-mi da un sărut dulce pe frunte. Era un gest simplu dar simpatic, care a reusit sa trezească sentimente si emotii in mine. Cand Sarah venise cu ceaiul, pentru câteva momente imi venise in minte un joc de imaginatie. O familie cu Sarah ar fi o viata minunata.

-- Sper ca are gust bun. -- ii spun luand cana cu ceai in mana.

-- E doar un ceai, Blake. -- imi spune dandu-si ochii peste cap facandu-ma sa rad.

-- Si care e culoarea ta preferată? -- ii spun pornind o conversatie.

-- Alb. A ta?

-- Negru. -- mi se parea atat de simpatic si drăguț faptul ca eram opuși in toate punctele de vedere dar făceam o pereche impecabilă. Desi opusă mie, o iubeam atat de mult.

-- Animal preferat? -- ma întrebase ea de data asta.

-- Rechinul. Al tau?

-- Câinele.

Prin râsete si zâmbete, alaturi de alte intrebari banale, am vorbit si ne-am cunoscut din ce in ce mai mult. După toate întrebările puse de fiecare, se stabilise intre noi o tăcere comodă care ne permitea sa ne admiram unul pe celălalt. Eu nu găseam defecte, ea poate nu imi vedea perfecțiunile, dar niciodata nu am avut ocazia de a o admira asa cum o fac acum. Atât de aproape de mine, atat de frumoasa.

-- Ce faci? -- ma întreabă Sarah văzând ca ochii mei nu se dezlipesc de pe ea.

-- Privesc stelele. -- ii raspund cu un zâmbet.

-- Ma privesti pe mine.

-- Stiu. Stelele sunt atat de frumoase in aceasta seara.

• Dacă găsiți vreo greseala ma puteti corecta ca sa pot corecta si eu la randul meu.