O Iubire Demonica

XLVIII «Vieți frumoase si mai putin frumoase»

Capitolul 48

Vieti frumoase si mai putin frumoase

Sarah Collins

S-au intamplat multe lucruri intre noi si intre prietenii nostri in timpul care a trecut. In aceste doua luni, eu si cu, acum oficialul meu iubit, Blake am avut o discutie despre vietile noastre si despre cum vrem sa arate viitorul nostru. Stateam pe vechea canapea a apartamentului meu care se tranformase in casa lui Blake, stand in majoritatea timpului la mine, cu televizorul deschis pe un post de care nimănui nu ii pasa, doar ca sa ne faca putina companie in linistea care se aseza in jurul nostru. Eu si Blake eram fata in fata, ambii stand pe canapea, incepand sa vorbim despre orice lucru ne venea in minte. De la lucruri penibile, pana la lucruri serioase care ne faceau sa ne cunoastem mult mai bine. Am trecut si prin intrebari incomode pe care nu le-am putut evita si la care, teoretic, am fost obligati sa raspundem. Printre lucrurile serioase s-au numarat si discutiile despre viitor la care am ajuns seara.

-- Cum te vezi in viitor? -- ma intrebase Blake odata ce se inserase afara.

-- Casatorita, cu copii si un catel. -- vazusem cum ochii lui Blake au inceput sa straluceasca stiind ca viitorul meu nu depidea de nimeni altcineva decat de el.

-- Cu copii. -- repetase el cu un zambet visator pe buze, cu privirea pierduta printr-un colt al camerei, cu siguranta imaginandu-si o viata alaturi de mine. Isi mutase din nou privirea spre mine, incitandu-ma sa dau mai multe detalii.

-- Casatorita cu cea mai frumoasa rochie de mireasa, cu o nunta simpla, dar minunata, intr-un loc pe care il puteam numi acasa, cu tine asteptandu-ma la altar, îmbrăcat într-un costum în care atât de mult imi place sa te vad. Cu doi copii minunați care sa semene cu noi doi, o fata si un băiat care sa alerge zi si noapte, sa fie fericiti mereu iar nou sa fim impreuna, iubindu-ne în continuare si privind copiii care ne arăta că dragostea noastră va continua să existe. Cu un cățel mare, jucăuș, care sa faca probleme în toată casa si sa te enerveze aproape tot timpul, care sa se joace cu copiii si sa le tina companie. -- stralucirea tuturor stelelor la un loc nu ecplisau ochii lui Blake care aveau o adoratie fascinanta. Ce visam eu nu era departe de a fi o viata perfecta, poate ca tot ce voiam nici macar nu se va indeplini intr-o zi, dar aveam dreptul sa sper si sa visez la o viata alaturi de Blake, de barbatul pe care il iubesc cu atata ardoare.

--Tu cum te vezi in viitor? -- i-am intors intrebarea. El, stand sprijinit pe bratul sau stang pentru a se uita la mine, mi-a raspuns.

-- Casatorit, cu copii si un catel. -- imi spune facandu-ma sa zambesc.

-- Casa in care vrei sa locuim, cum ti-o imaginezi? -- incepuse din nou un set de intrebari despre viitor.

-- Nu vreau o casa mare, dar nici cat apartamentul asta. Vreau o casa incapatoare pentru copiii pe care vreau sa ii am. Ceva simplu dar frumos, atat de dinauntru, cat si pe dinafara, cu o gradina frumoasa care sa o inconjoare.

Atat i-a fost de folos lui Blake dupa ce mi-a ascultat cuvintele. In trei saptamani venise la mine cu un urias zambet pe buze si cu un material in mana cu care ma legase la ochi pentru ca avea o surpriza. Ma ajutase sa urc in masina pe care si-o luase cu cateva zile inainte, si am pornit spre un loc de care eu nu aveam habar si de care Blake nu mi-a spus nimic pe drum. Timp după, demonul mi-a dat jos materialul care nu ma lasa sa vad, surprinzandu-ma de ceea ce vedeam si ce îmi spuse Blake care era situat un spatele meu imbratisandu-ma, punandu-si mâinile pe talia mea si capul pe umărul meu astfel încât ii simteam respiratia lui calda lovindu-mi pielea, la fel cum ii auzeam vocea profundă și ușor răgușită de cate ori emitea un sunet.