O Iubire Demonica

XXXI «Dezvaluirea trecutului»

Capitolul 31

Dezvaluirea trecutului

Blake Richardson

Eram in acelasi loc, toti fiind la fel de șocați. Josh era pus si imobilizat in fața Sarei, îngerul care avea pentru prima data in viata de pe Pământ, o arma in mana. Alegerea era una grea. Nu putea sa riște sa aibă incredere in Diavol, dar nici sa nu o facă. Consecințele erau unele grele, rele care făceau ca Sarah sa fie intr-o completă antiteza.

Sarah tremura, se vedea asta prin modul in care mâna pe care era așezată arma se zbătea. Avea lacrimi in ochi si parea foarte fragilă. Mă simteam atat de prost stiind ca nu ma pot ridica si sa o ajut, stiind ca nu ii pot înfrunta pe cei din jurul meu. Aveam o parte sensibilă care se împărțea in alte doua parti: eram furios, trist si supărat pentru faptul ca nu o pot ajuta pe Sarah, si eram trist si, oarecum, dezamăgit stiind ca tatăl meu vrea sa ma distrugă.

Din cauza conexiunii pe care eu si cu Sarah o avem, din cauza ca suntem predestinati, din cauza ca o iubesc atat de mult, suferinta ei este suferinta mea, iar asta mă face slab si nu stiu cum trebuie sa ma comport, cum trebuie sa actionez.

Diavolul avea un plan ascuns, știa el ceva dar nu dădea nimic de inteles. Nu stiam ce condiții si idei are in cap iar asta imi provoca încontinuu o neliniște apăsătoare. Pe chipul lui Josh nu era nicio emoție. Eram sigur ca știa ce se intampla. Am incercat sa ma dezleg, ma zbateam dar franghiile provocau doar ardoare pe pielea mea. Voiam să mă ridic si sa o apar pe Sarah cu orice pret, dar nu puteam.

Dacă îl omoară pe Josh, Sarah o sa sufere o viata intreaga avand acest moment pe conștiința, dar daca nu o face, moare ea. Unul dintre lucrurile pe care le stiu despre îngeri este faptul ca pot muri doar in momentul in care devin cenușă, dar arma pe care o avea in mâna era încărcată cu o săgeată si, din pacate nu era cea a lui Cupidon. Săgeată avea un fel de otravă făcută din ierburile celor mai periculoase păduri care la orice atingere a pielii incepe sa ardă facand corpul celui atacat sa devina nisip iar singurul lucru care rămânea neatins dintre arma, săgeată si corp este săgeată. Corpul ar deveni sfărâmat din cauza sagetii si tot din cauza presiunii exercitate de aceasta face ca arma sa devina odata cu corpul cenușă. Desi săgeată arde, ea ramane intreaga. Asta este posibil printr-un singur mod: magie neagra.

Imi era teama, ma simteam oribil. Emotiile pe care le simțea Sarah erau de milioane de ori intensificate inainte sa ajunga la mine. Imi era frica. Nu voiam să o pierd. De abia am putut accepta ce este între noi, eu am acceptat toate conditiile fiind constient de toate, mi-am pus inima de abia dezghetata in bratele ei. Desi pana acum mi s-a parut o oroare, mi-as fi dorit ca in aceste momente sa fiu om. Nu as mai fi trecut prin asa ceva, as fi cu îngerul meu fara vreo condiție, fara alegeri importante, fara atata pericol. Imi doream fericire alaturi de ea. Ceream prea mult? Cer momente in care problemele nu intervin, momente pe care le pot trai cu ea fara vreo grija. Vreau sa o vad fericita.   

Nici macar nu mi-am dat seama ca ochii mei erau plini de lacrimi, dar niciuna nu ieșea. In mine se găseau din nou atatea emotii si sentimente incat nu puteam sa stiu pe care o simt cu adevărat, care este sentimentul care ma domina. Eram furios pe aceasta situatie, nervos pe tatăl meu si sclavii lui, confuz pentru chipul linistit al lui Josh, melancolic pentru planul nostru eșuat, neputincios pentru situația in care eram si trist, cat se poate de trist, pentru Sarah.

De ce Josh nu era surprins? Nu ii era frica, nu ii era bine, nu avea nimic. Nu înțelegeam. Eram complet confuz.

Mă uitasem la Sarah. Imi făcusem curaj si m-am uitat la minunatul meu înger. Vedeam ca se gândea. Era o batalie internă in ceea ce ar trebui sa faca. Se uitase la mine pentru o fracțiune de secundă iar asta mi-a provocat inima sa se simtă ca la un carusel.