O Iubire Demonica

XXIV «Dimineata diferita»

Capitolul 24

Dimineata diferita

Sarah Collins

O caldura puternica ma făcuse sa ma trezesc. Mă simțeam ca si cum eram in infern: înconjurată de foc. Parul meu era lipit de fruntea mea si nu stiam ce se intampla. In Odessa vântul era destul de puternic, mai ales seara iar hotelul, desi, cu ajutorul lui Josh, avea paturi noi si securitate buna, geamurile nu aveau cine stie ce izolare.

Am incercat sa ma dau jos din pat dar doua brate puternice ma atrăgeau din ce in ce mai aproape. Mă uitasem confuză la brațele care atarnau pe talia mea. Privirea mea a ajuns la chipul lui Blake care era destul de liniștit. Nu părea un băiat rău, nici macar un demon. Părea un adolescent normal care obișnuia sa numere oi inainte de culcare de parca asta ar functiona sa fie adâncit intr-un somn profund.

Nu ma speriasem nicio clipa de prezenta lui. Eram conștientă că dormea cu mine. Mi-a spus asta. Nu eram surprinsă de apropierea noastra. Stiam ca nu e ceva normal dar pentru mine si pentru corpul meu era. Parca asta as fi facut toata viata. Parca mereu am fost langa el. Mă simt de parca l-as mai fi cunoscut odata, poate in trecut. Ce ma surprinse era faptul ca ceasul arata ora 11, Blake era trezit pe la 5,6 dimineata. Nici macar nu stiu daca dormea. Nu am vrut sa il deranjez. Arata prea liniștit dormind si poate ca nu a dormit ca o persoana normală, desi nu este, de foarte multe timp. Am decis sa il las sa doarmă liniștit. Nu aveam puterea sa il trezesc. Faptul că el era bine ma făcea si pe mine sa ma simt intreaga. Ceva se intampla cu mine si habar nu am ce.

M-am ridicat greu din pat si nu doar din cauza brațelor demonului ci si din cauza tentatiei de a ramane langa el. Mi-am înghițit țipătul cand am atins pământul rece ca gheata cu picioarele. In pat era atat de cald, ba chiar prea cald, iar picioarele mele aveau o temperatura atat de bună. Schimbarea asta bruscă ma atrage mult mai mult spre pat, unde e cald si bine, dar nu pot risca sa nu ma mai ridic.

Am mers pe varfuri pana la baie si m-am băgat in dus. Apa nu era nici calda, dar nici rece. Era o temperatura pe care nu vreau sa o mai simt pe piele. După ce m-am îmbrăcat cu hainele pe care le-am luat când am ajuns in Albuquerque, am iesit din baie si am observat ca Blake inca dormea. L-am lăsat sa doarmă si am iesit din camera, gasindu-l pe Josh.

-- Si Blake? -- ma intreaba Josh cand am ajuns la el. 

-- E in camera, l-am lasat sa doarma. 

-- Sa doarma? Nu am auzit vreodata ca un demon sa doarma. Faci recorduri ingerasule. 

-- Demonii nu dorm? 

-- Daca ar dormi cine ar ispiti lumea? -- comentariul lui Josh a fost cu succes neinteles de mine. 

-- Blake e pe Pamant, nu ispiteste pe nimeni. Mereu este langa mine. Nu are timp sa faca asta. 

-- Este demon. Ispiteste chiar daca face un pas. Nu trebuie sa fie constient de actiunile lui ca sa ispiteasca. Este destinat sa omoare fiecare picatura de inocenta, doar in oameni desigur. 

-- Sarah?! M-ai speriat. Credeam ca ti s-a intamplat ceva rau. Anunta-ma cand pleci din camera. -- spune Blake speriindu-ma din cauza aparitiei lui rapide. 

-- S-a intamplat ceva? -- intreb confuza. 

-- Demonul este cu adevarat odihnit doar in prezenta sufletului sau pereche. -- spune Josh intr-un mod ciudat, de parca recita o poezie. 

Il vazusem pe Blake cum si-a inchis ochii si s-a linistit relaxandu-si muschii corpului. Daca stiam stateam cu el toata ziua. Ideea nu era atat de rea. 

-- Nu ma tenta, micule inger desi gandesc ca tine. -- imi spune Blake. 

Mereu uit de asta. Blake imi citeste gandurile necurate despre el in timp ce vampirul citeste totul. 

-- Nu crezi ca ar trebui sa vorbesti cu Sarah? -- il intreaba Josh pe Blake. Ma uitasem la demon incercand sa imi dau seama din priviri ce se intampla. Niciun rezultat. 

-- Poate altadata. 

Blake parea destul de stresat. Ascundea ceva mult mai important decat toate lucrurile ascunse de el pana acum. 

-- Consecintele sunt rele. Nu vrei sa actioneze demonul din tine. Crede-ma. 

-- Explica. -- dupa ce Blake a rostit acele cuvinte imi dadusem seama ca parca eram invizibila. Nimeni nu ma baga in seama. 

-- Demonul tau a asteptat foarte mult sa isi intalneasca sufletul pereche. Acum ca il are langa el nu mai poate astepta prea mult. Daca el iti va lua puterea fiind nerabdator sa o cunoasca, nu o sa fie totul bine. Ar trebui sa clarifici tu totul pana nu e prea tarziu, iar acea limita de timp este chiar foarte aproape. 

Josh plecase, cel mai probabil spre saraca bucatarie a hotelului pentru a fi ajutat sa prepare un mic dejun comestibil. Blake inca asimila tot ce spusese Josh si analiza fiecare cuvant in timp ce eu eram blocata in spatiu si timp. Nu intelegeam nimic. 

-- Sarah, trebuie sa vorbim. E ceva important. -- spune demonul. 

A mers spre camera incitandu-ma pe mine sa fac acelasi lucru. L-am urmat din curiozitate pentru aceasta situatie. M-am asezat langa el pe pat. Eram situati fata in fata. Blake se uita in orice parte a camerei dar nu la mine. Incerca sa gaseasca cuvintele corecte. 

-- Fiecare demon are sufletul sau pereche, un suflet destinat sa fie etern impreuna cu un alt suflet. Pentru mine acela esti tu, Sarah. Sunt destinat sa te iubesc iar tu esti destinata sa ma iubesti. 

Nu era greu sa asimilez o parte din informatie. Mai auzisem lucruri de astea prin conversatiile lor. Ideea de a fi cu el nu era atat de rea. Simteam conexiunea care era intre noi, imi place sa fiu langa el, imi place compania lui si este incredibil de perfect. Dar schimbarea asta este prea brusca. Totul a fost prea brusc. Toate schimbarile au fost parca ale unui bipolar. 

Imi provoaca o satisfactie enorma gandul ca l-as putea saruta cand vreau eu, ca le voi face in ciuda tuturor femeilor care sunt atrase de aceasta perfectiune, sa ma mandresc ca cel de langa mine este cu mine si nu cu ele. Vreau asta, dar e brusc totul. Prea brusc pentru o fiinta fragila ca mine. 

Dar cred ca de asta imi era teama. Sunt o fiinta atat de fragila incat ma pot rupe usor, la orice atingere, iar viata cu un demon nu este o atingere de floare, ba chiar parca este o lovitura bine meritata. 

-- Vreau sa fii cu mine, Sarah. Si eu sunt speriat. Totul se intampla atat de rapid, dar simt nevoia să te am langa mine stiind ca esti mai mult decat o colega de munca. 

Acum ce sa fac? Sa accept riscand sa ma rup la prima greseala, sau raman doar cu gandul dorintei si pasiunii, dar fara sa le gust? Desi, ca inger trebuia sa ma gandesc la lucrurile importante si consecintele lor, eu ma gandeam doar la gustul de a fi cu el. Sper ca nu este gresit, dar cine ar refuza o asemenea tentatie?