O Iubire Demonica

XXXVIII «Fiica Spiritului»

Capitolul 38

Fiica spiritului

Blake Richardson

Cand am văzut cum Sarah isi pierdea din echilibru, nu am ezitat si mi-am lăsat toata confuzia deoparte pentru a nu o lasa pe Sarah sa cada la pământ. Am prins-o in brate si am strigat dupa ajutor cerând o ambulanță. Începeam sa imi fac griji. Îngerii nu pot muri, fiind fiinte mistice, dar asta nu inseamna ca nu se pot îmbolnăvi de la stres, de la orice.

Începusem sa ma invinovatesc. Stresul o făcuse pe Sarah sa ajunga cum a ajuns acum iar eu nu am putut fi in stare sa o ajut. Ma simteam atat de rău, un iubit si un partener de viata atat de oribil. Ma concentrasem pe cazuri, pe mistere si pe tot ce aveam in jurul meu, dar nu pe Sarah, ceva mult mai important decat orice.

Imi luasem îngerul in brațe de parca ar fi o prințesă, si am mers catre ambulanța care a ajuns destul de rapid. Am urcat cu ea si i-am ajutat pe medicii din ambulanță sa o pună pe targa, daruindu-le fiecaruia o privire năucitoare când mi s-a spus să ies afara.

-- Are nevoie de mine. Ma lasi sa stau aici sau iesi tu. -- ii spun cu un ton amenințător uitandu-ma la fiecare pe rând.

Medicii au renuntat din a incerca sa ma dea afară. M-am așezat pe locul de langa targa pe care era așezată Sarah si am luat-o de mâna stiind ca ii transmit incredere, chiar dacă ea nu mai este conștientă.  

Pe drum catre spital, dar si pe holurile acestuia, mi-am permis sa ma gandesc la ce se intamplase cu Sarah. Fiica Spiritului? Nici macar nu era înger, dar era atat de inocenta. Cum se poate sa se întâmple toate astea? Spiritul este unul dintre simbolurile rautatii, face si imparte ura. Sarah sa fie fiica lui? Imposibil. Asta ar insemna ca ea este una dintre cele mai rasiste, narcisiste si sadice fiinte, ceea ce nu este adevarat. Trebuia sa fie o greseala aici, o minciuna sau poate un alt raspuns.

Totusi, orice s-ar intampla, nimic nu ne va afecta relația. Tot ce ar putea schimba aceasta informatie ar fi trecutul Sarei, iar stresul care si-ar face loc in corpul Sarei va fi controlat de mine. Voi împiedica faptul de a trece din nou prin aceste momente.  

Cand doctorul mi-a spus numele pentru a-mi vedea iubita, am intrat imediat in camera de spital. Sarah era așezată pe un pat care avea aceeasi culoare ca pereții ceea ce făcea ca albul din toata camera sa ma orbească. Îngerul era cu ochii deschisi si se uita intr-un punct fix pe tavan. Cand mi-a simtit pasii si-a intors capul pentru a ma vedea pe mine la usa.

-- Esti bine, micule înger? -- o intreb asezandu-ma pe un colt al patului.

-- Ce s-a intamplat? -- ma întreabă confuză. Se uita in jurul ei de parca totul ar fi străin. Nu isi amintea ce se intamplase.

-- Ai leșinat. -- ceva mai complex nu stiam sa ii spun. Nu stiam daca trebuia sa ii reamintesc de faptul ca este fiica Spiritului acum ca este intr-o situatie destul de urâtă.  

-- Stai bine? Vrei sa schimb pozitia pernei? Iti dau apa sau vrei să chem vreo asistenta sau vreun doctor? -- ii spun încercând să o acomodez cat mai bine. Nu vreau sa se simtă inconfortabil.

-- Sunt bine, Blake. Nu trebuie sa faci nimic. -- imi raspunde punandu-si mâna fragila pe încheietura mea oprindu-mi mișcările.

-- Esti sigura?

-- Da.

-- Blake? -- spune după cateva momente de liniste.

-- Sarah.

-- Nu a fost un vis, nu? -- stiam la ce se refera si din pacate, nu, nu a fost un vis.

Eu mi-am lăsat capul sa cada in jos nestiind cum sa ii spun ca nu se intamplase nimic. Era o veste destul de cruda si neașteptată iar Sarah se afla intr-o situatie fragila. Nu avea nimic grav, lesinase din cauza stresului si din  cauza ca nu mancase cat trebuia in ultimele zile, ceva de care eu trebuia sa ma ocup. Ma simteam atat de vinovat incat nu voiam să o expun la oricare alt pericol.

-- Chiar sunt fiica Spiritului. -- a spus si, fara sa o vad, stiam ca avea lacrimi in ochi. Din cauza respirației, care devenea tot mai puternica, stiam ca începuse să plângă iar eu voiam să evit aceste situatii.

M-am așezat mult mai aproape de ea si am luat-o in brate, șoptindu-i cuvinte liniștitoare. Nu voiam să mai plângă, ma durea si pe mine faptul ca ea suferea, si nici nu voiam să vină vreun doctor. Cum puteam sa ii explic ca iubita mea plânge ca a aflat ca tatăl ei este de fapt cea mai rea si malefică fiinta paranormala care pune stăpânire pe orice corp? 

Povestile pe care le stiam despre Sarah se schimbaseră total. Dacă este un înger, a venit din paradisul ceresc dar este fiica Spiritului, trebuia sa fie o alta poveste la mijloc. Eu o stiu pe a mea, sau cel putin asa cred. Un demon cu un tata puternic venit din Iad si cu o mama înger venită din Rai care nu a putut rezista vietii. Astea îmi sunt originile desi am câteva dubii.

In legatura cu povestile despre Sarah pot spune ca aveam doar teorii, dar nimic confirmat. Gandindu-ma la logica paranormala si la alte situatii, am ajuns si eu la un rezultat care a fost spulberat de aceasta realitate. Si, din pacate, unica solutie de a-i afla viata Sarei este de a o asculta de la Creator.

-- Blake? Ce se va întâmpla acum? -- Sarah se separase de mine si isi lăsase capul sa cada pe perna din spatele ei.

-- Nu putem actiona acum in privinta trecutului tau, Sarah. Nu esti într-o stare buna pentru a duce informatiile dure. Ne terminăm treaba cu cazurile, ajungem la o judecată iar apoi putem decide ce sa facem.-- ii spun mangaind-o pe cap.

-- De ce nu se pot termina toate? Voiam doar o viata liniștită, normala. Cu facturi de platit, bătăi de cap, dar nu asa.

-- Viata pe Pământ a ființelor paranormale este foarte grea dar totul se va opri in curand. -- i-am garantat. Pozitia pe care o aveam era incomodă. Începea să mă doară spatele stand intors spre înger. Am incercat sa imi schimb pozitia fara sa isi dea seama Sarah pentru ca asa stiam ca o voi incomoda si pe ea.

-- De ce a trebuit sa coboram pe Pământ? Vreau adevarul Blake pentru ca, sincer, nu mai pot suporta atatea minciuni si adevăruri ascunse. De ce suntem aici? De ce am pornit doar noi pe Pământ si am descoperit mult mai multe fiinte care nu ar trebui sa fie aici?

Ma blocasem in momentul in care toate întrebările au fost adresate mie. Nu stiam cum sa ii raspund. Ca sa ii spun motivul coborarii noastre pe Pământ trebuia sa ii spun toata povestea, de la început pana la sfarsit iar asta necesita multe explicații despre mine pe care încă nu le am. Nu stiam ce sa ii raspund fara sa isi dea seama. Voiam să evit cat se poate aceasta situatie fara ca Sarah sa bănuiască ceva.

Spre norocul meu, in acelasi moment intrase doctorul in camera de spital. Am incercat sa par cat mai normal, fara sa imi expun sentimentul de ușurare care isi făcea aparitia in interiorul meu. M-am ridicat de pe pat pentru a-l întâmpina pe doctor si pentru a scăpa de incomoditatea in care ma aflam, in timp ce ii ziceam Sarei "alta data" referindu-ma la raspunsurile pentru întrebările ei.

-- Este bine? -- il intreb pe doctor.

-- Este bine dar ar trebui sa fie izolată de tot stresul. Are un sistem imunitar destul de puternic dar trebuie protejată de toate problemele. Nu are nevoie de internare pentru ca nu este nimic grav. -- spune doctorul care, după alte mici discutii, a părăsit camera lasandu-ne pe mine si pe Sarah din nou singuri.

-- Deci? -- stiam ca făcea referință la întrebările pe care mi le-a adresat inainte sa vina doctorul dar am decis sa evit subtil orice raspuns.

-- Deci fac eu toata treaba iar tu vei sta in casa, de preferat in pat. Dacă vei avea nevoie de ceva ma vei putea suna si voi veni imediat. Acum, te ajut sa te ridici si mergem acasa. -- ii spun luandu-i puținele lucruri din camera de spital.

-- Dar, Blake..

-- Dar nimic. O sa chem un taxi.

După ce am terminat tot ce mai aveam de făcut, am mers cu Sarah in bratele mele până la taxi ignorandu-i vorbele spunându-mi in toate felurile cat de exagerat eram. Dar putea sa spună orice.

Nu imi voi pune din nou îngerul in pericol.