O Iubire Demonica

XV «Adevarata putere a demonului»

Capitolul 15

Adevarata putere a demonului

Blake Richardson

Dupa atâta timp sunt din nou in interiorul localului "La bella vita". Ca intotdeauna localul este plin de bărbați iar dansatoarele isi interpretează dansurile senzuale in fața acestora. Localul de lux nu se schimbase mult de la ultima mea vizită dar se observa usor faptul ca dansatoarele, care sunt complet diferite de celelalte, nu au ales aceasta meserie doar pentru banii de care au nevoie. Vor ceva mai mult si au apelat la prostia bărbaților din acest stupid bar.

Sarah era langa mine, parca lipită de mine. Se uita cu atentie si cu surpriza la ce se intampla in jur pentru ca ea era singura femeie, care era ca si vizitator in acel local, asta fiind o altă diferență între localul de acum si localul la care eu mergeam in fiecare marți.

Am mers direct la bar pentru a-l întreba pe barman unde ii este șeful. După multe discuții in care eu incercam sa il conving sa imi spuna, barmanul imi arătase cu degetul spre locul din spatele lui. Am luat-o pe Sarah si am mers spre locul arătat de barman si, cand am ajuns in capatul localului, aproape de usa de la iesire din spate, am vazut o altă usa unde ar trebui sa fie administratorul. Acolo am intrat încercând să mă conving ca localul nu este asa de prost gust incat administratorul sa isi construiască propriul birou langa usa din spatele barului.

Băiatul care era asezat pe scaunul biroului s-a uitat surprins la mine pentru forma in care am intrat. "Nepoliticos" ca intotdeauna.

A avut intenția de a se ridica si sa imi ceară explicatii dar s-a oprit observandu-ma cu frica. Văzând asta, mi-am atasat zâmbetul arogant care mereu aparea pe fața mea dandu-mi seama ca nu eu imi controlez actiunile. Cand am intrat in localul asta nu doar corpul a revenit, ci si Blake, demonul.

-- Ti-a mâncat pisica limba? -- cuvintele mele pline de aroganța si batjocora i-au atras atenția Sarei care imediat si-a dat seama de ceea ce se intampla. Cat despre administrator, el a reusit, cu greu sa se ridice de pe scaun.

-- Te-ai intors. -- afirma cu o voce tremurânda. Am lăsat sa imi scape un râs auzindu-l vorbind. Parca era o fata.

-- Cum ti-ai dat seama de asta?-- intreb ironic.

Am înaintat si m-am asezat pe locul unde el stătea înainte.

Stiam ca imaginea mea era dură, chipul meu era foarte serios si puteam sa jur ca ochii mei si-au revenit la culoarea negru, o culoare care nu se schimba atat de des la ochii mei. Mi-am dat seama ca nu doar administratorului ii era frica, si Sarah simțea puțină teama iar asta făcea doar sa imi hrănească orgoliul si puterea.

-- Unde este tatăl tau? -- il intreb surprinzandu-l. Chiar nu se aștepta sa nu stiu ca este fiul marelui si vechiului administrator?

-- Tatal meu?

Eu mi-am dat ochii peste cap auzindu-i vocea de caine speriat.

-- Uite, micuțule inocent, vreau sa stiu unde este Bruno iar tu o sa imi zici.

-- Sau ce? -- întreabă provocându-ma. Căprioara a iesit din ascunzatoare?

Am zâmbit si m-am uitat pe peretele unde se afla un frumos tablou cu familia sa. Copii, bunici, sotie si el. O familie excelenta, nu am ce zice.

-- Vrei sa vezi ce iti voi face, băiețel? -- administratorul a afirmat înghițind in sec.

-- Da-mi doua secunde.

Am iesit din birou si m-am îndreptat spre barman, cand m-am intors niciunul dintre "prietenii" mei nu se miscase. Fețele lor s-au schimbat cand au văzut că in mana mea se afla un cutit.