Iubire intre frati

Capitolul 14

Pov.Yuki

-Da, dar nu este mult de spus despre mine.
-Nu conteaza, spunemi tot. Ok?
-Bine, pai la varsta de 2 ani am fost adoptat de parinti mei care mau crescut, eram o familie tare fericita, nu m-am certat cu ei niciodata ii iubeam foarte mult, la varsta de 9 ani am aflat ca sunt adoptat, chiar si asa eu tot ii iubeam foarte mult, la varsta de 12 ani am aflat ca nu sunt atras de fete ci de baieti, nu am stiut cum sa le zic parintilor despre asta asa ca am tinut secret fata de ei, imi era foarte greu ca nu puteam sa vorbesc cu ei despre asta, dar intr-o zi matusa mea a aflat despre asta, asa ca lea zis parintilor despre mine, cand am aflat ca ei stiu despre mine nu am mai dat pe acasa 2 zile, imi era foarte greu, pana ce mama ma sunat si ma chemat acasa si mia zis ca nu sunt suparati pe mine si ca ma accepta asa cum sunt, dupa aceasta faza eram familia perfecta nu aveam niciun defect, eram foarte fericiti, am avut chiar si un iubit dar m-am despartit de el la cateva saptamani distanta din cauza ca doar se folosea de mine, dupa experienta aceasta am devenit mai inchis in mine nu mai vorbeam asa mult cum vorbeam inainte, timpu a trecut foarte repede, la 14 ani am aflat ca matusa mea lea zis parintlor despre mine, ne-am certat foarte rau si de atunci nu o mai suport, dupa un an de la incident la 15 ani mi-am pierdut familia, am intrat in depresie foarre urat, ajunsesem sa ma tai pe maini la fiecare minut care trecea, dar intr-o zi Erik a venit la mine sa vada ce fac si daca mai traiesc, fix cand a venit el eram pe punctu de a ma omara, cu ajutorul lui si cu cel unui psiholog am trecut peste asta, am inceput sa fiu eu cel din trecut, cel vesel si fericit, chiar daca in sufletul meu era tristete incercam sa arat fericire, asa a trcut un an, in acel an rar am mai fost la scoala asa ca profesori nu au aflat despre parinti mei, a mai trcut un an cu suisiuri si coborasuri, si asa am ajuns in prezent.

-Pot sa-ti pun o intrebare?

-Sigur, zi.

-De ce iti urasti devarati printi?

-Din cauza ca mau parasit si ca nu ma vrea.

-Nu, te-au parasit, au fost obligat sa faca asta.

-De catre cine?

-Nu stiu chiar nu stiu.Eram foarte mic atunci nu mai tin minte tot. Dar de un lucru sunt sigur, cei care i-au oblogat sunt toti morti su in coma la spital, deci poti sa stai linistit, nimeni nu o sa te ia de langa mine, te iubesc foarte mult.

-Si eu te iubesc.

Pov.Erik

Doamna diriginta ne-a anuntat ca o sa avem un nou coleg si sa ne comportam frumos cu el. Si cum ne vorbea doamna fara sa seai opreasca s-a auzit un ciocanit in usa, iar pe ea a intrat un baprezintate frumos.

-Copii el este noul coleg despre care va vorbeam, re rog prezintate.

-Buna ma numesc Ocurin Yu si am 17 ani, imi pare bine sa va cunosc si sper sa ne intelegem.

-Bun, acum te rog sa te duci in banca cu Erik.

Doamna a aratat spre mine ca sa poat sa vina in banaca. Toata ora m-am uitat la el, dar el nu scotea nici un sunet se uita numai la tabla, pe cat este de frumos pe atat este de ciudat.

Pov.Max

Dupa toata discutia noastra Yuki a adormit in vratele mele, l-am lasta sa doarma si eu am mers la doctor sa-i spun ca ma simt mai bine si ca pot sa merg acasa, dupa discutia cu doctoru am mers sa-l trezesc pe Yuki ca sa putem merge acasa, in drum spre casa telefonu meu a inceput sa sune, iar la telefon era Erik.

-Alo, ce s-a intqmplat de ma suni?

-Avem un coleg nou, si am crezut ca poate il cunosti ca avenit din acelasi oras ca tine.

-Daca imi spui numele poate il cunosc.

-Il cheama Ocurin Yu.

In momentul acela am scapat telefonu si am cazut in genunchi. Il auzeam pe Yuki cum ma striga dar nu reactionam in nicun fel. Parca tot ceru mia cazut in cap.

*****************

Imi pare rau ca am intarziat cu capitolul (foarte mult) dar nu prea am avut timp in ultima perioada din cauza ca sunt la munca.

Sper sa va placa acest capitol, si imi pare rau de grseli dar lam scris repede. 😉😳😇😇