Iubire intre frati

Capitolu 17

Pov. Max 

De fiecare data cand ma gandesc la Yu ma simt ca si cum am fi inca in preuna, dar nu este asa. Imi este dor de timpul pe care il petreceam impreuna, acum nu mai este la fel cum era, cand l-am cunoscut prima oara era asa firv si timid, acum el este un adevarat barbat. Dar de ce sa privesc la trecut cand am langa mine cea mai frumoasa persoana din lume, sincer fara el nu cred ca voi rezista, il iubesc prea mult.

 -Hei, Max la ce te gandesti asa intens?

- Ce? Aaa, la nimic, doar ca te iubesc foarte mult si nu vreau sa ma despart de tine.

-Si eu te iubesc, si nu ne vom desparti niciodata, iti promit, hai acum păregatestete mergem la liceu.

-De ce? Nu vreau sa merg.

-Dar trebuie sa mrgem, hai mai repede altfel nu ma mai saruti niciodata, si nici nu te mai las sa ma atingi, pana la absolvire.

-Ce rau esti, bine mai cinvins. Hai mai repede ce mai astepti?

-Ce ma fac eu cu tine?

-Ma iubesti.

Acesta incepe sa rada. Iesim amandoi pe usa, si atunci ne intalnim cu Yu care trecea prin fata casei. Mergem impreuna pana la scoal, tot drumu Yu se uita ciudat la mine si la Yuki, ma intreb daca are ceva cu noi, de fiecare data se uita la mine foarte intens, de parca ar vrea sa-mi spuna ceva. Este foarte ciudat. Ajunsi la scoala ne intalnim cu Erik si mergem impreuna in clasa. De ce simt ca ceva o sa se intample. Ma simt foarte nasol.  

-Clasa, vreau sa fac un anunt, in cateva zile o sa vina un elev transferat, inca nu stiu ziua exacta dar stiu ca osa fie un baiat. 

-De ce ma simt ca venira acelui baiat o sa schimbe totu?Este foarte ciudat. 

-De ce zici asta Yuki?

-Chiar nu stiu, dar asa ma simt.

Si el a simtit ce am simtit eu, de asta il iubesc. Dar de ce acum? Of nu o sa gasesc niciodata raspunsu la asta.Chiar imi doresc sa nu mai simt asta, vreau ca totu sa fie ca inainte, imi doresc sa fiu doar eu cu Yuki si sa ne iubim pana la batranete.Il iubesc foarte mult, simt ca am sa-l pierd daca nu fac  ceva in legatura cu asta. Offff, deabea astept sa se sfarseasca tot.

Pov. Yu

Deci in sfarsit s-a decis sa vina, deabea astept sa vad ce fata face Max cand o sa-l vada, nu mai am rabdare, vreau sa vada si Yuki ce am vazut eu atunci, sa vada adevaratu comportament a lui Max, nu masca asta ieftina ce si-a pus-o, si sa simta ce am simtit si eu atunci, si daca vrea sa fie cu Max sa fie cu adevaratul el, nu cu Max cel fals. Este un prefacut nu il mai suport. De ce se comporta asa cu el, cu mine nu se comporta asa, era foarte rau, nu il mai suport. Astep acea zi cu bucurie, of doamne ce o sa ma mai distrez, dar sper ca Erik sa nu se supere pe mine, eu doar vreau sa fac dreptate nimic mai mult. 

-Yu, esti bine?

-Da, de ce?

-Pai stai de jumatate de ora si te uiti in gol, am vrut sa-ti spun ceva, dar tu nici nu mabagai in seama.

-O, scuze ma gandeam la ceva, scuze. Ce doreai sa-mi spui?

-Nimic, lasa, se pare ca la ce te gandeai este mai important decat mine, scuze daca te-am intrerupt.

Erik a dat sa plece, dar l-am prins de mana si l-am intors cu fata la mine, im momentul acela am crezut ca inima mea s-a rupt, acesta plangea.

-De ce plangi?

-Nu am nimic, lasa-ma.

-Hai, spunemi altfel ma supar pe tine.

-Nimic, dar vroiam sa-ti spun ca am bilete la meciul de fotbal din seara acesta, dar lasa, vad ca esti ocupat.

-Off, cu ce as fi ocupat?

-Pai te gandeai asa intens, si am crezut ca esti ocupat.

-Hei, nu sunt ocupat, doar ca ma gandeam la noi doi, si la cat de mult vreau sa te cunosc.

-Si eu vreau sa te cunosc.

-Atunci, ce ziceai de meciul acela?

-Vrei sa mergi?

-Da, de ce nu?

-Bine, te astept in parc la ora 18:00, in seara asta.

-Bine, pa.