Alt El (+18)-Volumul 1

C XXXVII*Adevarul*

-Imi pare rau ca ai trecut prin atatea! Mi-as fi dorit sa am mai multa putere ca sa va apar. Mi-am dat seama prea tarziu ca am gresit. simt o mangaiere pe obraz si ma fortez sa deschid ochii. Unde sunt? Unde e Andreas?

-Andreas! tip si o mana imi acopera gura.

-Shhh, vei uita numele ala o data pentru totdeauna. Ti-a distrus viata si tu nu ai fost capabila sa vezi.

-Lasa-ma! incep sa tip cand imi elibereaza gura si ridic ochii dand de Iustin. Oare de ce nu ma mira?

-Nu tipa, scumpo. Nu e adecvat sa tipi la cumnatul tau! E nepoliticos.

-Iustin, afurisitule! marai si el da din cap negativ.

-Te inseli, papusa! Nu sunt Iustin! da, cum sa nu? Acum ce? Imi va spune ca e Andreas? Ghinionul lui e ca stiu cum sa-i deosebesc. Andreas are o rana la buza cauzata de inelul meu cand l-am pocnit acum cateva luni.

-Atunci cine esti?

-Sunt Iulian, cumnatul tau!

-Mda, acum sunteti 3?

-Suntem 2, iubito! Iustin a fost mereu langa tine!

-Trebuie s-o luam, doamna Elena a dat ordin! se departeaza de mine lasadu-ma in ceata si un barbat bine lucrat ma dezleaga si ma taraste in alta parte. La o lumina slaba il vad pe sotul meu legat cu capul lasat in fata si cu ochii inchisi. Ce s-a intamplat cu noi? Adormisem in masina si imi amintesc cum Andreas m-a carat pana in dormitor si m-a invelit si apoi s-a rupt filmul. M-am trezit cu perversul ala langa mine.

-Andreas! sunt asezata in fata lui la o distanta mica si legata de scaun. -Andreas, trezeste-te! Vorbeste cu mine! imping cu piciorul scaunul pe care sta Andreas cu speranta ca ma va simti si va deschide ochii dar e in zadar.

-Sa-ti spun eu: v-am dat somnifere si ati adormit. Ati fost luati din dormitorul conjugal si adusi aici. Ati incalcat juramantul facut acum cativa ani si veti plati pentru asta. iar juramantul ala. O urasc pe femeia asta care se presupune ca imi este soacra.

-De mine nu-ti pasa, inteleg! Dar de el? fac semn spre Andreas cu capul. -E fiul tau! Cum sa-i faci asta? Iti vei omori propriul copil pentru putere? femeia blonda ma priveste superior si imi arata ca nu-i pasa deloc de el. - Acum totul are sens, tu esti in spatele tuturor atacurilor: cel de la facultate, cel din casa mea, nu doar accidentul cu tir-ul, vipera din pat sau lovirea lui Andreas in parcare. Tu ai fost mereu.

-Iubesc puterea! femeia ignora ultima parte din discursul meu si se invarte in jurul nostru ametindu-ma si il privesc pe Andreas incercand sa imi dau seama daca se va mai trezi. Ma sperie. Cate somnifere i-au dat? Daca l-au omorat? 

-Ce fel de mama esti?

-Genul ala care stie ce conteaza in viata! aia nu mai este mama.

-E pacat, mare pacat. O mama ar trebui sa-si protejeze copilul, nu sa-l duca la moarte. Omoara-ma pe mine, dar lasa-l pe el, te va mustra constiinta mai tarziu. Il iubesc prea mult, nu il rani!

-Ce fata nobila, te-a pacalit bine, habar n-ai pe cine aperi.Iubirea asta dintre voi e blestemata, sunteti blestemati, nu veti putea fi niciodata fericiti. usa se tranteste zgomotos si il vad pe Andreas tresarind. Incepe sa se agite si maraie nervos cand isi vede mama si fratele in jurul meu. Un grup de barbati inainteaza spre noi si ii recunosc imediat. Sunt cei care nu ma lasa sa renunt la lumea asta.

-Cuplul care ne-a patat onoarea! Ce fericire pe noi. Andreas se forteaza sa scape din stransoare dar ii este imposibil si abia acum vad ca are calus in gura.