Alt El (+18)-Volumul 1

Epilog

-Voi avea un copil! De ce tocmai acum? Am pierdut tot! Copilul asta a aparut numai pentru a-mi face in ciuda? Trebuie sa scap de el, urgent! indes lingura in borcanul cu ciocolata pana la refuz si mai mananc o lingura plina cu desertul meu dulce. As manca pana mi se va face rau. Oricum nu e nimeni care sa ma salveze. Ma ridic greu de pe capanea cand aud soneria si simt cum imi fuge pamantul de sub picioare, poate am mancat prea multa ciocolata. 

-Hei! zambetul lui imi face raul sa se accentueze si ma clatin pe picioare.

-Wow, tatal anului! spun cu dezgust.

-Ce s-a intamplat? De ce ai numai ciocolata pe tine?

-Nu ma simt bine! il prind de mana si el ma ridica in brate stil mireasa. Ma ameteste, de ce face asta?

-Mergem la spital! ma cara pana la masina unde ma ingramadeste pe bancheta din spate si porneste nervos. La spital aceeasi poveste, ma ia brate de parca picioarele mele lipsesc si ma duce la Urgenta.

-Care e problema? 

-A mancat prea multe dulciuri! maraie si ma ucide cu privirea. 

-Asezati-o aici! ma intinde pe o targa si doctorul porneste cu mine spre un salon lasandu-l in urma pe Andreas. 

-Sunt bine! incerc sa ma ridic dar ameteala ma copleseste si cad inapoi cu capul pe targa. Am mai mancat ciocolata, acum de ce mi-e rau?

-Ciocolata il afecteaza pe cel mic, nu-i place! imi face o ecografie si zambeste cand vede punctul de pe ecran. Ar trebui sa fiu entuziasmata? Un om normal ar fi, doar ca eu...nu sunt pregatita sa cresc un copil singura.

-Cand ma pot programa sa fac un chiuretaj?

-Poftim? doctorul imi intinde servetele pentru a sterge gelul de pe abdomen si isi pune maini in san.

-Vreau sa avortez! Ce-i asa greu de inteles?

-Sotul dumneavoastra ce parere are?

-Nu stie si nu va afla, ne-am inteles? ridic o spranceaza si el ofteaza.

-Dar...

-Confidentialitatea pacient- medic. Nu aveti niciun drept sa-i spuneti! ma ridic de pe targa si merg la Andreas care inca ma asteapta la Urgente.

-Ce s-a intamplat? Esti bine? Ce a spus medicul? E nevoie sa te internezi? Trebuie sa luam vreo reteta in drum spre casa?

-Opreste-te! tip si tace. -Sa mergem acasa, vreau sa vorbim despre ceva.

***

-Esti pregatit sa auzi ce am de spus?

-De 30 de minute ma intrebi acelasi lucru si te invarti in jurul mesei. Ia loc, respira si vorbeste!

-Inca nu sunt sigura ca fac ceea ce trebuie.

-Ce ai mai facut?

-De data asta n-am facut-o singura. Ai contribuit si tu!

-Ce-am facut?

-Andreas...

-Te rog, continua, nu-mi spui nimic nou, asta e numele meu.

-Nu ma lua peste picior, incerc sa fac ceva aici.

-Ok, gata! ridica mainile in semn de predare si ma asez pe masa, in fata lui.

-Sunt insarcinata! incep sa respir mai relaxata acum ca i-am spus si el se incrunta. De ce are reactia asta? Nu-l vrea? -Nu-ti face griji, sunt de aceeasi parere cu tine, voi avorta! privirea i se intunecata si ma prinde de brat bruscandu-ma.