Alt El (+18)-Volumul 1

C XII *Gemenii fatali*

-Am ajuns! cobor scarile in viteza stiind ca iubirea mea a venit acasa si o imbratisez  strans pe Maya lasand-o fara aer. -Usurel, ma sufoci. asta e abia inceputul, mi-a fost foarte dor de ea.

-Te iubesc!

-Si eu! ne pupam si dupa ce o ajut cu bagajul imens luam loc pe canapea si prepar o cafea pe care sper sa o savurez impreuna cu ea, avand in vedere ca ea e o iubitoare inraita de ceai.

-Robert cred ca ajunge in cateva minute. ma uit la ceas si constat ca se apropie ora la care el vine acasa de obicei. Abia astepta sa isi vada sora mai mare, satena din fata mea a lipsit mult din vietile noastre si asta inca nu s-a terminat.

-Robert e in oras, l-am trimis de acasa doar pentru a vorbi intre 4 ochi cu tine. Trebuie sa iei o bataie serioasa la fund! auch, pare serioasa treaba.

-Ce-am facut? beau linistita din cafea si Maya ma mustra din priviri. De parca tot ce se intampla rau in lume e vina mea. 

-Trebuie sa vorbim despre Andreas! de ce nu sunt surprinsa?

-Iustin! tin sa o corectez.

-Ce?

-Andreas nu exista! Iustin a fost in tot acest timp.

-Nu te cred! ramane cu ceasca la jumatatea drumului spre gura. 

-Eu ti-am spus ca e ceva dubios! Andreas nu exista. Totul a fost un joc malefic.

-Ia-o altfel, macar ti-ai tras-o cu sotul tau! ii arunc o privire demna de dispret si inghite in sec. Asa cred si eu.

-Buna gluma! Daca stiam nici nu intra in casa asta. Iustin mi-a luat un an din viata si apoi mi-a rapit fratele de langa mine, omul ala merita sa moara in chinuri! nu stiu cand a iesit ura asta din mine, dar ar face bine sa nu ma mai paraseasca, asa poate nu mai fac greseli peste greseli.

-T...

-Nimic. Stii ce cred uneori? mi-a ajuns pana in gat toata situatia asta. Toata lumea il apara pe el, dar nimeni nu-si aminteste ca mi-a lasat fratele sa-mi moara in brate.

-Ce?

-Ca nu l-ai iubit pe Nick niciodata! Ai tinut prea mult mortis sa fiu cu Andreas in ciuda a cine se prezenta. Bine, poate nu stiai ca e Iustin, nimeni nu a stiut, dar era fratele GEAMAN. Geaman = la fel, chiar nu te-ai indoit ca e prea mare diferenta de caracter?

-Vasazica nu l-am iubit pe Nick... acum imi dau seama ca am ranit-o si din cauza stresului uit cine conteaza cu adevarat pentru mine. La naiba cu mine si gura mea mare deconectata de creier.

-Maya...

-Stii ce? E parerea ta, dar sa stii ca l-am iubit enorm pe Nick, am suferit enorm la moartea lui. M-am cufundat in Academia aia blestemata numai sa uit de durere. Nu m-am putut ocupa nici de Robert cum a trebuit. Am plecat si l-am lasat in urma. Daca nu erai tu sigur o lua pe cai gresite. Pentru ca ai avut grija de Robert ca de fratele tau iti voi fi vesnic recunoscatoare, dar nu-ti permit sa imi spui ca nu l-am iubit pe fratele tau! De fiecare data cand vorbeam ascundeam ce simt cu adevarat pentru ca stiam ca Robert ma va aduce acasa sa fiu langa el. In ciuda varstei Robert s-a maturizat devreme, ceea ce ne-au facut parintii nostri e inuman dar am reusit cu ajutorul tau si al lui Nick sa stam pe linia de plutire. Cu asta am spus tot. se ridica fulger si iese din casa fara a putea macar sa tip dupa ea. 

Stiu unde se duce. Mereu merge la el cand e suparata, dar la naiba, acum e dezamagita de mine. Iau cheile si plec dupa ea si o gasesc stand ghemuita langa piatra funerara, o imbratisez fara a o lasa sa se opuna mangaindu-i parul. Voi fi aici indiferent cat va tipa la mine.