Alt El (+18)-Volumul 1

C XIV*Meditatii*

Rasfoiam niste notite din dosarele de facultate cand Robert a venit la mine pe balcon si jur ca mai bine nu venea.

-Ce ma bucur ca te-am gasit aici cu notitele tale! ma intorc speriata spre el si doar ridica din umeri.

-La ce te referi? suspectez ceva. Nu e niciodata fericit sa ma vada cu foile de la facultate in fata, mai ales in vacanta.

-Iti voi spune ceva!

-Ia loc! ridic foile pe care le-am lasat pe scaunul de langa mine si le asez pe masuta de cafea. 

-Nu stiu cata placere iti va face sa auzi asta, dar eu si Andreas inca pastram legatura. Cam de cand el a plecat de acasa.

-Asa... de ce am impresia ca mai urmeaza ceva? Ceva ce intr-adevar nu-mi va placea.

-Pai stai sa vezi! acum vine partea interesanta.

-Te ascult! sigur nu imi va placea.

-Andreas are nevoie de meditatii pentru examenul de admitere de la facultatea ta si i-am spus ca il vei ajuta. spune totul dintr-o suflare si mintea, inima si corpul meu raman setate doar pe un cuvant, Andreas.

-Ce ai spus? ma ridic si ma sprijin de balustrada. –De ce ai face asa ceva? urlu la el si aproape il strang de gat cand ma apropii de el. Las mainile sa-mi cada pe langa corp si pufnesc nervoasa.

-Are nevoie de ajutor si nimeni nu este mai bun decat tine. si mie de ce mi-ar pasa? Trebuie sa fiu la distanta de el, nu sa il aduc langa mine, cel putin pana trece atractia asta dintre noi. Va trece, nu?

-Exista profesori calificati in asa ceva! incep sa tip si Robert pare ca incearca sa ma calmeze, dar cred ca de mai spune ceva in apararea blondului il bat.

-Stim amandoi ce fel sunt profesorii care ofera meditatii, vorbesc pentru ei si tu nu intelegi nimic. Uiti ca tu te-ai pregatit singura. mda, ii ia apararea.

-Ce idee buna, spune-i-o si lui Andreas! Se va bucura! spun ironic si Robert imi arunca o privire urata. Stiu ca sunt rea,  dar nu il pot ajuta. Nu pot sta in preajma lui si sa.... daca in loc de meditatii ajungem in pat? Deja ma vad in pat cu el peste mine si facandu-ma sa ii strig numele. Nu! Nu il voi ajuta!

-Andreas nu e ca tine. tot nu vreau sa o fac.

-Iti multumesc mult, Robert! Multumesc ca iei decizii in locul meu. Ma poti lasa singura?

-Il ajuti? normal ca nu.

-Robert, iesi afara! se ridica si ma lasa singura. Ma asez nervoasa pe scaun si arunc toate foile de pe masa. De ce continua sa apara in viata mea? I-am spus clar ieri sa stea departe de mine. Nu trebuia sa accepte oferta lui Robert dar sigur ca si lui ii convine. Intru in dus si dupa 20 de minute ies cu parul ud si imbracata in pijamale scurte. Cobor in bucatarie pentru un ceai si gasesc sacul de gunoi langa usa. Iar a uitat Robert sa duca gunoiul. Ies pe usa din spate a casei si ma indrept spre tomberon cand Andreas se planteaza in fata mea. Ma scaneaza amanuntit si ma injur ca am ales acel maiou de la pijamale care e super decoltat.