fluffy | yoonmin

Fluff [14]

"Ew, nu pot să cred că ai flirtat într-un magazin."

Jimin doar oftă în răspuns.

"Şi, de asemenea, cu copii în jur, vreau să spun-"

"Jung Hoseok, îţi dau două secunde ca să închizi dracu subiectul înainte să-ţi dau una peste fund. "

Hoseok rânji. "Curvă, singurul fund pe care-l vei lovi este acelui om sărac şi singur pe care-l vei întâlni şi personal nu aş vrea să fiu pe aici."

"Hoseok!"

"În regulă! În regulă! Tac." Aşezându-şi un deget pe buze, pentru a demonstra contrariul, băiatul mai mare a tăcut.

Jimin îşi roti ochii în timp ce deschise uşa şi strigă, "Suntem acasă!"

Nimeni nu a răspuns. Jimin nu se aştepta ca ei să răspundă, deoarece Jungkook a spus că el şi Taehyung vor merge să stea în altă parte. Dar, obiceiul, cred?

"Mă duc să trag un pui de somn." Hoseok a căscat. "Fiind singurul care are o slujbă reală, îşi ia forţa asupra ta, ştii?"

Se duce în cameră, lăsându-l pe Jimin singur să se gândească. A fost aproape o lună de când a fost lăsat singur aşa, întotdeauna era cun unul din prietenii săi, care s-au extins de la doi la trei, de când Jungkook începuse să se întâlnească.

El a rătăcit fără grijă în camerele goale, întrebându-se ce să facă. În cele din urmă a decis să-şi cumpere o cafea. Şi-a îmbrăcat noul pulover şi a ieşit din nou din casă, lăsând o notă lipită pe frigider cu ajutorul unui magnet de pe frigider (Colecţionarea de magneţi pentru frigider era unul dintre hobby-urile lui Hoseok).

S-a oprit ninsoarea, dar covorul alb perlat încă se întindea pe marginea drumurilor. Un soare slab a izbucnit din spatele unui nor, care, ştiind el, ar fi topit în curând toată zăpada.

A fost un gând fermecător.

A mers pe jos cu o săritură în pasul lui, Jimin a avansat spre cel mai apropiat Starbucks. Plătind pentru Caramel Macchiato, era pe punctul de a lua prima gură, când a văzut pe cineva interesant în faţa lui.

De două ori într-o singură zi. Ce coincidenţă.

Primul său instinct era de a vorbi cu el, dar după tot incidentul cu fiica/nepoata, el a dedus că ceva a fost într-adevăr suspicios. A fost această dorinţă primară, o curiozitate aprinsă în Jimin, pentru a ajunge la fundul acestui mister.

Şi până la capătul acestui mister, va ajunge. De ce nu? Nu a avut nimic mai bun de făcut oricum.

Mergând cu paşi înceţi, Jimin îl urmări pe acesta, mergând la aproximativ zece metri în spatele lui.

Yoongi nu a făcut nimic interesant, mergând de-a lungul drumului, unde erau prezenţi şi alte câteva persoane. Odată, îşi intoarse privirea înapoi, la care Jimin trebuia să se ascundă în spatele unui gunoi şi spera că putea să treacă neobservat. După aceea, Jimin s-a gândit că ar fi mai bine să-şi ţină gluga pe faţa lui.

Aşa au mers, Yoongi în faţă, iar Jimin în spatele lui, uneori oprindu-se să se ascundă în spatele diferitelor obstacole. Acest lucru a continuat până când Yoongi s-a dus pe o alee abandonată şi dispăru din vedere.

Foarte suspect, gândi Jimin.

Se strecură pe alee şi, aşa cum privea înauntru, dintr-o dată se prăbuşi cineva de puloverul său, fiind izbit de perete. Jimin simţi cum toată suflarea lui a izbucnit din el. Înainte să poată spune ceva, gluga îi era smulsă din cap şi se uită alarmat la o pereche de irişi negri fioroşi care îl privea înapoi.

Văzându-i faţa, ochii s-au lărgit.

"Jimin!?"

Greutatea de pe puloverului său s-a retras şi Jimin a alunecat de pe perete, încercând să-şi regleze respiraţia. "Bună."

"Bună? Asta e tot ce spui după ce mă urmăreşti? Bună!?"

"Da, calmează-te." Jimin se ridică drept, scuturându-şi blugii.

"La naiba, tu bucată de-" Yoongi şi-a băgat o mână-n păr. "Aş fi putut chiar să te rănesc, ştii?"

"Nu ai fi făcut-o." Jimin rânji.

Uitându-se la el câteva secunde, Yoongi oftă şi expresia i se înmoaie. "Ai dreptate. Totuşi, dacă vrei să mai urmăreşti pe cineva, fii mai normal."

"Nu încercam să te urmăresc, doar am fost curios."

"Despre ce?"

"Despre..." Jimin ezită, înainte de a continua. "Dacă într-adevăr ai o fiică sau nu."

Yoongi s-a dat înapoi uşor, şi fără nici un fel de avertisment, a izbucnit în râs.

Jimin îşi simţi obrajii calzi. Nu a fost chiar în hohot, aşa cum Jimin se aşteptase să fie. Râsul era mai degrabă...tăcut, dar acolo în acelaşi timp.

A fost probabil una dintre cele mai frumoase melodii pe care Jimin le-a auzit în viaţa sa.

"Serios, Jimin." Yoongi îşi strânse stomacul în timp ce-l bătea. "Ai fi putut să mă întrebi despre asta."

"Adică, eu..." Jimin se încruntă când o realizare bruscă îl lovise. "Aşteaptă o secundă. Nu ţi-am spus niciodată numele meu."

"Oh." Tuşi.