fluffy | yoonmin

Fluff [32]

Un ofiţer de poliţie îi puse o pătură peste corpul tremurător al lui Jimin şi îi zâmbi cu amabilitate.

"Nu-ţi să griji, fiule." La bătut uşor pe spate. "Totul va fi bine acum."

Deşi mai avea puţină putere, Jimin reuşi să-i returneze un zâmbet mic. După ce bărbatul a plecat, băiatul a tras pătura mai aproape de el, lipsindu-i deja corpul cald al lui Yoongi.

El a ridicat ochii la băiatul în cauză, stând rigid, cu braţele încrucişate puţin, ascultând câţiva ofiţeri de poliţie şi pe Seokjin. Ocazional, privirea lui ar fi trebuit să treacă pe Jimin, iar văzându-l îl înmuia.

Jimin nu a auzit ce au spus, dar trebuie să fi fost decis, deoarece Yoongi a refuzat să meargă la ambulanţă.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să stea lângă rozaliu şi să-şi pună un braţ în jurul corpului. Îşi îngropă faţa în pletele moi ale lui Jimin şi oftă.

"Despre ce aţi vorbit?" Întrebă Jimin cu o voce obosită.

"Doar câteva lucruri. De când Seokjin a reuşit să-mi şteargă înregistrarea înainte de a apela poliţia, ei nu ştiu cu adevărat. Avon, pe de altă parte, va primi probabil o sentinţă pe viaţă."

Jimin simţi o mică parte din tensiunea înfundată în piept, slăbind.

"Cum a ştiut Seokjin unde suntem?" El întreabă.

"Datorită lui Hoseok."

Jimin aruncă o privire clară asupra prietenului său. Yoongi chicoti.

"Hoseok te-a sunat la telefon şi nu ai răspuns. Deci, fiind un prieten protectiv, el a urmărit chestia asta." Yoongi ridică din umeri. "Jungkook a inventat lucruri şi s-a dus la singura persoană cu care m-a auzit vorbind; care a fost Seokjin."

Jimin simţi o afecţiune pentru barman. El se uită la cel din urmă şi atinge uşor o tăietură de pe obraz.

"Eşti rănit." A comentat încet.

Yoongi ridică din umeri nonşalant. "Sunt bine, doar câteva vânătăi. Tu, totuşi..."

Aderenţa din jurul umerilor lui Jimin se strânse, în timp ce Yoongi îl apropie. "Eşti curajos, Jimin."

Ochii lui Jimin s-au lărgit. Niciodată în viaţa lui nu i-a spus nimeni asta.

"Sunt?"

"Da, da, atât de mult." Yoongi îi mângâia blând părul roz. "Eşti uimitor, baby."

Jimin îşi închise ochii şi îşi odihni capul brusc, era prea mult pentru el şi tot ce voia să facă era să doarmă chiar acolo în braţele lui Yoongi.

Chiar înainte să-şi piardă conştiinţa, el a auzit ceva şi tocmai a reuşit să o facă.

"Ştii de ce?" Yoongi spuse cu un zâmbet în vocea lui. "Nu eram chiar beat în acea seară când te-am văzut prima dată."

***

Seokjin intră în casă, suspinând obosit. A trebuit să se ducă într-un depozit izolat, să se ocupe de toate lucrurile de acolo, apoi să meargă la secţia de poliţie şi să-şi desfăşoare activitatea acolo. Şi toate astea într-o zi de lucru.

Acum, două zile mai târziu, când totul a fost rezolvat (Avon a fost îndreptat spre ceea ce merită) şi Yoongi şi Jimin s-au întors de asemenea şi s-au ocupat de părinţii lui Jimin, Seokjin a avut în sfârşit o şansă să se întoarcă acasă.

Şi-a aruncat haina pe cuier, unde s-a prins în mod miraculos pe cârlig şi s-a dus în bucătărie, optând să ia o cană de cacao. Pe când se îndreptă acolo, piciorul îi apucă ceva şi se împiedică.

Privind în jos, el a văzut că era o cutie de livrare, adresată lui de la o sursă anonimă. Coborând lângă el, deschide cu grijă şi, curios, privi înăuntru.

"Figurină Mario...?" El a pus jucăria de o parte şi un bileţel i-a atras atenţia.

mr. pickles spune mulţumesc

Înţelegând acum, a zâmbit. "Cu plăcere, Mr. Pickles." El nu ia spus nimănui, în special, când a mers în bucătărie împreună cu jucăria.